luni, 6 martie 2017

Oamenii străzii

Am trimis pe 22 februarie un mail către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5, pentru că am vrut să aflu ce se face pentru persoanele fără adăpost, din banii de taxe şi impozite locale. Azi am primit răspunsul, de la care poţi pleca dacă vrei să fii voluntar(ă) în asociaţii care se ocupă cu ajutarea acestor persoane sau doar să presezi autorităţile să se implice mai mult. 

În primul rând, există adăposturi pentru persoanele fără domiciliu? Pe scurt: da, unul pentru copii, niciunul pentru adulţi, în acest sector. Există o cantină socială în Ferentari despre care nu ştiu prea multe, dar din câte văd nu se adresează chiar persoanelor fără adăpost, din moment ce e nevoie de acte pentru a face dosarul prin care să beneficieze de serviciu - acte pe care presupun ca nu le au aceste persoane. Ar putea să se adreseze la Evidenţa Populaţiei, însă nu ştiu cât de mulţi sunt în măsură să trateze cu autorităţile, mai ales că unii poliţişti au obiceiul să-i bată fără motiv.

Mai există un program de asistenţă a persoanelor dependente de substanţe (alcool, droguri etc), dar cum instituţia scrie că persoanele fără adăpost "pot fi incluse" în program, nu că au fost şi sunt incluse cu succes, mă face să cred că nici acest program nu are o componentă dedicată dependenţilor din stradă. Dependenţa este una din cauzele pierderii domiciliului, printre altele.


Nu se menţionează nicio baie comunală în sector, în schimb se precizează un ajutor de 100 de lei pe lună sub formă de tichete pentru persoanele cu handicap. Din nou, e nevoie de un dosar ca să arăţi că ai un handicap, iar dacă handicapul este psihic, trebuie să fie foarte greu pentru cineva să obţină în mod independent această formă de ajutor. 

Interesant este că există teoretic un ajutor de plată a chiriei, dar nu sunt clare şi condiţiile în care se oferă acesta. La fel, oricine vrea să-şi continue studiile abandonate "poate" fi inclus în programul "A II-a şansă", dar câte persoane adulte fără adăpost beneficiază de acest program nu este clar. 



La final, instituţia informează că a depistat 109 adulţi fără adăpost - ei sunt probabil mai mulţi, dar poate s-au ascuns ca să nu fie "depistaţi" - dintre care 28 au fost incluşi într-un program de plată a chiriei; nu ştiu dacă e vorba de părinţii unor copii sau pur şi simplu adulţi fără familie. Dar presupun că ajutorul se oferă în mod prioritar copiilor şi deci părinţilor acestora. Oricum, aceste persoane au fost sprijinite de DGASPC sector 5 şi pentru găsirea unui loc de muncă, ceea ce este un lucru bun, pentru început (dacă informaţiile sunt corecte).


Există un Serviciu de Intervenţie pentru Copiii Străzii (practic un serviciu împotriva cerşetoriei), dar un adult fără adăpost care cerşeşte nu prezintă acelaşi interes. În concluzie, nu se fac efectiv prea multe pentru ajutarea persoanelor fără adăpost, poate din lipsa de fonduri, poate din lipsa voinţei politice - aceste persoane sunt relativ puţine şi nu votează. Sunt oameni care nu-şi pot exercita drepturile şi care depind de mila celorlalţi ca să-şi ia o bere, cât şi de resturile de mâncare din pubele.