luni, 22 august 2016

Incursiune în lumea kitsch: fotografiile de nuntă


Ştiu că deja s-au scris multe hate texts despre nunţile din România. De la mâncare la muzică, până la dar şi la decorul restaurantului, totul a fost analizat cu un ochi critic. Dar mi-e greu să mă abţin, când am văzut sâmbătă într-un parc pe puţin zece mirese care făceau poze împreună cu alaiul lor de nuntă. Toate la fel.

Fiecare avea măcar câte doi fotografi-cameramani, despre care nu cred că declară (integral) veniturile obţinute prin poze de nuntă. Dacă s-ar întâmpla asta, probabil PIB-ul României ar creşte cu cel puţin 5%. Din câte am observat, la nunţi nu fac mereu poze fotografi profesionişti, ci nişte neni care se ocupă cu altceva, iar în weekend mai fac un ban în plus. Doar mirii cu dare de mână îşi permit să angajeze un fotograf (sau o fotografă) cu diplomă - sau cel puţin recunoaştere în branşă - şi cu echipament foarte bun, eventual o persoană care se pricepe şi la editare.

Dar nu e vina fotografilor că nu ies pozele frumos. Oricât te-ai strădui să prinzi o lumină bună şi apoi să retuşezi bine pozele, nu ai ce face dacă materialul clientului e prost. Şi prin material mă refer la cum arată mirii, mai ales mireasa. Felul cum se îmbracă, se machiază şi îşi fac părul, plus încălţările. De multe ori femeile apar în poză cu nişte tocuri extrem de înalte, pe care nu ştiu să meargă. Ceea ce nu se observă în poză, dar într-o filmare da, este modul lipsit de graţie în care se mişcă o femeie pe care o dor picioarele de la mers prin iarbă (pământ), pe tocuri ascuţite.

De haine ce să zic, sunt oameni care orice ar îmbrăca, nu arată bine. Dar cumva aleg tocmai hainele în care arată mai rău, pentru că pe astea le poartă toată lumea la nuntă. Femeile masive au dreptul să se îmbrace cu ce vor ele, dar într-o rochie albă de prinţesă există riscul să iasă ridicol, mai ales că aparatul mai adaugă kilograme. Dacă mirele este un tip micuţ, îmbrăcat în negru, efectul comic este maxim.

Rochiile, chiar dacă sunt scumpe, au în comun prostul gust. Mă uit la poze vechi de nuntă şi văd rochiţe sau costume simple, dar frumoase, pe care le purtau femeile în anii 60-70-80-90. Însă după anii 2000, ne-am întors la perioadele de poveste cu alb imaculat, voal şi crinolină, deşi abstinenţa înainte de căsătorie e practic inexistentă. Moda bărbaţilor nu s-a schimbat fundamental, în schimb au apărut şi la ei detalii kitschioase, mai ales dacă mă uit la frizuri.

Rochiile de mireasă glam sunt completate de cocuri cât mai băbeşti. Aproape că nu mai vezi mireasă cu părul scurt sau pletele pe umeri. În plus, toate miresele par machiate de acelaşi make-up artist. Vor să pară cât mai feminine, dar obţin cu totul altceva, mai ales când le auzi vorbind. Acestea sunt urmările copierii stilului american din filme şi a nevoii de a-ţi pune o poză de profil "corectă" acum că te-ai măritat.

Şi dacă toate sunt mai mult sau mai puţin clone, de ce să nu facă exact aceleaşi poze? Fotograful le spune să sară ca să îi pozeze în aer, dar ei sau ele nu au condiţie fizică bună, deci se ridică doar câţiva centimetri de la sol. Apoi sunt celebrele poze cu mirii şi alt cuplu, unde văd că încă se mai poartă ca mirele să pună mâna pe fundul celeilalte femei. Asta am vazut în spatele unei poze in the making. Trebuia să le fac şi eu o poză cu telefonul şi s-o trimit celor doi, ca să şi-o adauge la album.

În concluzie, fotografii dau impresia că-şi bat joc de miri şi nuntaşi, punându-i să stea în iarbă şi să zâmbească tâmp, dar oamenii sunt încântaţi să urmeze indicaţiile, ca o turmă de oi şi capre. Dacă îi întrebi pe fiecare în parte, îţi vor spune cât de speciali şi originali sunt ei. Dar fotografiile de nuntă arată altceva. Aproape că nu există variaţie, iar dacă există, este ceva mai urât decât standardul care nu e deloc ridicat.

vineri, 12 august 2016

Gimnastica minţii. Exerciţiul 1: schimbă-ţi mentalitatea în privinţa relaţiilor

Există tot felul de teste psihologice pe care le poţi face, dar chiar daca sunt respectate şi populare, vei observa că rezultatele diferă în funcţie de starea ta de spirit în momentul respectiv. Astfel, dacă vrei să te cunoşti mai bine, poţi obţine un profil psihologic diferit de cel real.

Am să împărtăşesc un tip de test care e destul de simplu şi deci de încredere, pentru că în funcţie de rezultate poţi urma nişte sfaturi care cred că te ajută cu adevărat să ai relaţii sănătoase. L-am găsit în cartea "Mind Gym: Achieve More by Thinking Differently" de Sebastian Bailey şi Octavius Black.

Eşti de acord sau nu cu afirmaţiile de mai jos? Nu te gândi prea mult la răspuns.
1.  Cei mai mulţi oameni par să mă placă.
2.  Mă simt confortabil să mă apropii de alţii.
3.  Mă tem să fiu singur(ă)
4.  Oamenii nu sunt acolo de obicei, când ai nevoie de ei.
5.  Alţi oameni au tendinţa de a mă respecta.
6.  Mă simt confortabil să depind de alţii.
7.  Am tendinţa de a mă teme că partenerii romantici nu mă iubesc.
8.  Mi-e greu să am încredere în alţii.
9.  Mă bucur de relaţiile apropiate.
10. Mă tem că alţii nu mă apreciază aşa cum îi apreciez eu.

Cum calculezi rezultatul? Adună câte 2 puncte dacă eşti de acord cu afirmaţiile 1, 5 şi 10. Adună câte 2 puncte dacă nu esti de acord cu afirmaţiile 3 şi 7. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 6 sau mai mare, însemană că te simţi bine în propria piele. Te consideri OK şi chiar o persoană bună. Dacă este 4 sau mai mic, nu ai o părere bună despre tine; crezi că există (multe) lucruri care nu sunt în regulă la tine.

Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 2, 6 şi 9 dacă eşti de acord cu ele. Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 4 şi 8 dacă nu eştti de acord cu ele. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 4 sau mai mic, ai nevoie de dovezi că oamenii sunt buni (la ceva). Dacă este 6 sau mai mare, tinzi să crezi că oamenii sunt buni şi competenţi din oficiu, până la proba contrarie.

Acum combină cele 2 rezultate şi vezi în ce cadran te regăseşti.


Cadranul 1: ambele rezultate egale sau mai mari cu 6.

Oamenii cu această mentalitate au cea mai bună poziţie pentru a construi relaţii pozitive. Ei nu au nevoie să se schimbe, din acest punct de vedere.


Cadranul 2: primul rezultat mai mare sau egal cu 6, al doilea mai mic sau egal cu 4.

Aceşti oameni se comportă de obicei ca şi cum ar fi superiori. Toţi ceilalţi îi dezamăgesc constant. Aceste persoane critică pe toată lumea, simţindu-se izolate. Dacă eşti în acest cadran, nu laşi oamenii să se apropie de tine, aşa că altora le e greu să stabilească o relaţie cu tine.


Cadranul 3: primul rezulat mai mic sau egal cu 4, al doilea  mai mare sau egal cu 6.

Persoanele cu această mentalitate au senzaţia că atunci când relaţiile lor nu funcţionează, este din propria lor vină. Nu au încredere în ele însele şi lasă oportunităţile să treacă pe lângă, din această cauză. Dacă eşti în acest cadran, probabil îi pui pe ceilalţi pe piedestale, fiind foarte aspru cu tine.


Cadranul 4: ambele rezultate mai mici sau egale cu 4.

Aceste persoane nu au încredere de sine, sunt negativiste, pesimiste şi cinice. Din punct de vedere mental se află într-un loc trist şi nu este plăcut să fii în preajma lor. Ele nu ar citi astfel de articole cu sfaturi, pentru că nu cred că le-ar putea ajuta ceva să-şi recapete încrederea în omenire.


Dar există speranţe pentru cei care nu au încredere de sine şi/sau în alţi oameni, Ai făcut primul pas realizând că ai o problemă de percepţie a sinelui sau a celorlalţi. Iată 5 sfaturi pentru cei care nu se consideră OK:

1. Încurajează-te singur(ă). De exemplu, scrie pe o listă 20 de lucruri pe care le-ai făcut bine luna trecută. Alege din acestea 10 care sunt semnificative, de care poţi fi mândră.
2. Concentrează-te pe soluţii şi acţiune, nu pe probleme. Chiar dacă e ceva minor, vizualizează impactul pozitiv pe care îl ai, rezolvând o chestiune.
3. Fă ceva la care eşti bun(ă). Petrece mai mult timp în activităţi care sunt punctul tău forte. Scrie-le pe un post-it şi apoi gândeşte-te cum să-ţi reorganizezi viaţa cu noul program.
4. Ascultă laudele. Sunt oameni care te admiră, dar care nu fac acest lucru evident. De aceea trebuie să fii atent(ă) la semnale. De exemplu, un client poate fi genul care se plânge, dar dacă într-o zi nu face asta, e un semn de mulţumire, chiar dacă nu se declară în mod deschis satisfăcut.
5. Minimalizează prostiile. Aruncă la "gunoi" gândirea negativă. Experienţele neplăcute sunt doar temporare; dacă ai uitat ceva o dată nu înseamnă că nu niciodată nu poţi să ţii minte ceva important, dacă ai întârziat la o şedintă - asta nu te face o persoană nepunctuală.

...şi 5 sfaturi pentru cei care nu îi văd bine pe alţii - cred ca sunt foarte binevenite, pentru că majoritatea cărţilor de acest tip se concetrează pe (re)darea încrederii de sine, dar nu este suficient, fiindcă mulţi avem tendinţa să ne supraestimăm şi să dăm mereu vina pe ceilalţi când ceva nu merge:
1. Gândeşte-te la explicaţii alternative, atunci când comportamentul cuiva nu e aşa cum doreai. De exemplu, în loc să te gândeşti că a făcut un lucru rău intenţionat, închipuie-ţi că a făcut o greşeală.
2. Caută lucrurile bune. Toată lumea are calităţi, dar câteodată ele nu ies în evidenţă, deci fă un efort să le descoperi şi să le spui oamenilor ce-ţi place la ei.
3. Fii răbdător. Nu căuta pattern-uri de erori la alţii, aşteaptă să vezi ce poate face bine o persoană, înainte să pui o etichetă.
4. Coboară-ţi aşteptările. Dacă se întâmplă des să fii dezamăgit(ă), probabil ai aşteptări prea mari de la oameni.
5. Iartă. Dacă nu poţi aplica punctul 4, măcar încearcă să ierţi repede şi uşor. Astfel, nu vei uita un episod negativ, dar vei permite relaţiei să meargă mai departe.

Bonus-tip: câteodată oamenii apropiaţi nu vor ca tu să te schimbi, pentru că s-au obişnuit cu felul tău de a fi modest sau se amuză de glumele tale răutăcioase. Chiar dacă unora nu le convine, trebuie să realizezi că e mai bine pentru tine să arăţi că ai încredere de sine cât şi în alţi oameni.

luni, 1 august 2016

Care staţiune de pe litoralul românesc ţi se potriveşte?


La Năvodari, odraselele sunt trimise de părinţi în tabără. Când ajung la facultate, dacă învaţă bine (sau au prieteni care învaţă bine) odraslele merg la Costinești, unde stau în condiții mizere, pe banii BTT-ului. Apoi se fac mai mari și merg în Vamă, cu cortul. Cei cu bani merg în Mamaia, la hotel; cei fără bani, la camping-ul din Mamaia Nord. Constănţenii fac plajă la Modern sau la Trei papuci. Familiile şi cei mai vârstnici merg mai ales la Eforie sau la stațiunile cu nume mitologice: Neptun, Olimp etc. 

Litoralul din România, în special Eforie Nord, cu valurile acelea mari, îmi amintește mereu de copilărie. Poate pentru că pe atunci nu erau telefoane și tablete la care să se joace copiii, așa că se jucau în apă și în nisip. Acum, împinși de părinții lor, care au fost copii în anii '90, se joacă și ei cu găletușe și mingi de plastic. 

Un bărbat îi umflă colacul băiețelului său, cu pauze de tras din țigară. Copilul: ”Hai, tatăăă, mai repede”. El: ”Stai, mă, că n-am decât doi plămâni”. La radio se aude o combinație de muzică nouă și veche, dar neapărat proastă. Pentru că e vară și de ce să nu ascultăm DJ Bobo, iar?! Pe mal trec aceiași vânzători de acum 20 de ani, sau poate copiii / nepoții care au preluat ”afacerea”. Încă se mai fac poze la minut, acum cu minioni şi alte personaje (săracii tineri îmbrăcaţi în costume Disney la 40 de grade). Pe vremea mea, erau cu Lassie.

Dacă ți se face foame, pe plajă există locuri unde se vinde bere. În caz că nu-ți trece foamea cu bere și nu-i nici urmă de vânzătorul ambulant de gogoși, poți să cumperi un corn de 3 ori mai scump decât la un magazin normal, gata expirat. Toalete publice nu prea sunt, sau sunt scârboase, deci presupun că majoritatea face pipi în mare. Altfel, e frumos, soare, nisip,scoici...Şi multe şezlonguri.