miercuri, 24 decembrie 2014

Reciclaţi şi reutilizaţi filmele de Sărbători!

Există multă diversitate în lume, dar sunt şi lucruri pe care oamenii le au în comun, din Argentina până în România şi chiar Indonezia. Unul din aceste lucruri este „Singur acasă” la TV de Crăciun. Probabil doar în Cuba şi Coreea de Nord nu există această tradiţie; dar la cum se îndreaptă lucrurile, cubanezii vor avea în curând Coca-Cola şi reclame cu "vin sărbătorile". Din fericire pentru locuitorii acestor ţări, la ei nu se vinde nici Tuborg Christmas Brew, însoţit de cântecelul acela pe care aş vrea să-l uit.

Să revin la Singur acasă. Credeam că numai Pro TV ar da ani la rând aceleaşi filme, când am aflat că există canale TV din alte ţări, care s-au înfiinţat mai demult şi care au avut deci avantajul de a-l difuza pe Kevin timp de peste 20 de ani până acum, la fiecare Crăciun. În Polonia, o astfel de televiziune a avut recent iniţiativa să nu mai difuzeze acest clasic pe 24 decembrie, iar ceea ce a urmat este cumva previzibil. Oamenii au protestat până când cei de la televiziune şi-au venit în fire şi au continuat bunul obicei.

În Ungaria se spune că de Crăciun nu se mai sărbătoreşte naşterea lui Iisus acum 2000 de ani, ci faptul că un băieţel şi-a apărat casa de nişte hoţi (cretini)  în 1990. Chiar şi turcii, care în general sunt musulmani, nu creştini, au preluat anumite simboluri ale consumerismului american, printre care instalaţii cu beculeţe şi, bineînţeles, Singur acasă la televizor. Probabil ascultă şi ei All I want for ChristmasLast Christmas şi alte „colinde”. Cel puţin nu au un Ştefan Hruşcă sau un Fuego turc. Sper!

În afară de faptul că nu e un film realist –  ce părinţi îşi uită unul din copii acasă de Crăciun când pleacă în Franţa?  – Singur acasă e un film amuzant pentru copii. Dar sunt multe filme „de Crăciun”, de la O lume minunată încoace şi multe din ele sunt mai bune. De ce insistă telespectatorii din Finlanda până în Italia să se uite la acest film şi nu la altul, totuşi? Poate pentru că au sentimentul că nu ar mai fi acel spirit de Crăciun cu care s-au obişnuit, fără Macaulay Culkin şi Joe Pesci pe micile ecrane.

Într-un sens larg, Greu de ucis şi Armă letală sunt şi ele filme de sărbători, la care familia se uită având alături bradul împodobit cu globuri şi beteală, în timp ce mănâncă sarmale şi cozonac. Dar nu se compară cu „magia” pe care o inspiră Singur acasă  - care e pentru Crăciun ceea ce Masca e pentru Revelion (pe acelaşi post). Să te uiţi la nişte bărbaţi adulţi care îşi ard mâinile pe clanţa încinsă în prealabil şi alunecă pe nişte mărgeluţe aruncate strategic pe jos e ceea ce „se face” în această perioadă a anului.