marți, 21 octombrie 2014

Pentru acea perioadă a cincinalului când poți vota

Ce bine că trăim într-o democrație și că ne putem alege proprii lideri, nu-i așa? Mai ales că sunt o puzderie de candidați, deci ai ce alege! Varianta rea, alternativa proasta sau opțiunea dezastruoasă etc. Totuși, e mult zgomot pentru nimic în jurul alegerilor prezidențiale, când la noi Președintele nici nu are pârghii la îndemână pentru a îndeplini tot ce promite în program. 

Conform Constituției, Președintele reprezintă statul și are rolul de a garanta independența națională, unitatea și integritatea teritorială a țării. Adică să ne apere de o eventuală invazie a rușilor/ ISIS și să aibă grijă să nu apară vreun stat-enclavă. Președintele mai veghează și la buna funcționare a autorităților publice, ceea ce s-ar traduce cu: dacă observă nereguli, el/ea nu poate decât să acuze și să se lamenteze, autoritățile (Parlament, Guvern etc.) vor funcționa în continuare prost. 

În acest scop, spune Constituția în continuare, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului - pentru cei care nu știu, puterea legislativă, executivă și judecătorească - precum și între stat și societate. O alăturare de cuvinte fără însemnătate practică. Apoi Constituția detaliază cum este ales Președintele, durata mandatului, incompatibilități (nu poate fi membru al unui partid în timpul mandatului și nu poate avea altă funcție publică sau privată), imunitate...

Concret, cea mai importantă putere a Președintelui este că desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, care poate fi sau nu acceptat de Parlament. Această numire are loc de obicei în urma alegerilor parlamentare naționale. Președintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme ”urgente și de importanță deosebită” și poate participa la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național (politică externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice etc.) 

Este clar că relația dintre Președinte și Guvern merge bine dacă cele două autorități sunt de aceeași culoare politică, și mai ales dacă în Parlament există o majoritate clară care să le susțină pe acestea. Dacă Președintele și prim-ministrul au ideologii diferite, sau pur și simplu fac parte din grupări de interese rivale, Președintele nu poate face mare lucru. Președintele poate fi ”jucător” doar prin intermediul unui premier marionetă.

În relația cu Parlamentul, Președintele poate adresa mesaje, care desigur că pot fi ignorate sau criticate de parlamentarii care sunt de cealaltă parte a baricadei. Dar așa cum Președintele poate fi propus spre suspendare de către Parlament, și Președintele poate să dizolve Parlamentul (o dată pe an) dacă acesta a refuzat două propuneri de formare a Guvernului în termen de 60 de zile. În acest caz, au loc alegeri anticipate. Dizolvarea nu poate avea loc în ultimele 6 luni de mandat prezidențial, nici în starea de asediu, urgență șamd.

După consultarea Parlamentului, Președintele poate cere poporului să-și exprime opinia cu privire la probleme de interes național, prin referendum. După cum s-a văzut, această opinie este...ca să fie. În domeniul politicii externe, Președintele încheie tratate internaționale în numele României, dar acestea sunt negociate de Guvern și supuse spre ratificare Parlamentului. Președintele acreditează și recheamă ambasodori / consuli și aprobă înființarea, desființarea și schimbarea rangului misiunilor diplomatice. Reprezentanții altor state sunt acreditați pe lângă Președinte.

Măcar în domeniul apărării, Președintele are atribuții majore, fiind comandantul forțelor armate și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țarii. El poate mobiliza armata și ia măsuri pentru apărarea țării, informând totuși Parlamentul, dacă acesta nu e în sesiune. Tot Președintele instituie starea de asediu sau de urgență în toată țara sau doar în anumite regiuni. Printre alte atribuții, Președintele acordă: grațiere individuală, decorații, gradele de mareșal, general și amiral.

De asemenea, Președintele mai semnează și numiri în funcție, de exemplu de judecător. Din alte părți ale Constituției, mai reiese și că Președintele: poate să trimită o lege spre reexaminare, dar o singură dată (oricum este obligat să o promulge); are dreptul de cere urmărirea penală a membrilor guvernului și de a dispune suspendarea lor din funcție, pe acest criteriu; prezidează ședințele Consiliului Suprem al Magistraturii la care participă; propune directori ai serviciilor de informații, care trebuie însă numiți de Parlament.

Președintele are la dispoziție o administrație, despre care puteți citi mai multe aici. Aceasta e formată din consilieri care fac studii și rapoarte ce stau la baza unor posibile politici publice. Totuși, Președintele nu are inițiativă legislativă, deci în afară de departamentele care se ocupă strict de atribuțiile sale constituționale, celelalte (printre care comisiile prezidențiale) au un rol consultativ, în cel mai bun caz.

Astfel, cel puțin până în 2016, avem două scenarii: toată puterea politică va fi în mâinile PSD - nu e mare diferență față de acum - sau vom avea un președinte de dreapta cu puteri limitate. Dacă mai punem la socoteală și că Uniunea Europeană și mediul internațional au o influență mare asupra României, e clar că nu contează foarte mult cine ajunge Președinte. Dar poate unora chiar le pasă cu cine votează, în sensul că nu pot fi convinși să aleagă un candidat contra unei plase cu mâncare.

Dacă te interesează ce spun candidații, nu ce o să facă efectiv, poți să le citești programele politice. Vei observa că ele depășesc cu mult cadrul posibilităților Președintelui României, de parcă respectivii ar candida la președinția SUA, unde e cu totul altă mâncare de pește. Stai liniștit(ă), în punctele în care chiar s-ar putea face o schimbare, cam toți sunt de acord: continuarea parteneriatului strategic cu SUA, întărirea rolului României în NATO bla bla.

Niciodată nu a fost mai ușor să cauți, pe Internet, informații despre candidați și eventual partidele care îi susțin, ca să alegi eternul ”rău mai mic”. Dacă ți se pare prea mare pierdere de timp, restrânge selecția la cei care au șanse să intre în turul doi. Căci oricât de mult ar încinge spiritele anumiți candidați în online, în sondaje nu trec de câteva procente. Welcome to Realpolitik.

luni, 6 octombrie 2014

Airbnb și o excursie la Barcelona

Acum vreo două luni m-am hotărât să merg la Barcelona și, după ce am cumpărat biletele de avion, am început să caut cazare. Mergând cu câțiva prieteni, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să alegem un apartament unde să stăm împreună. Am văzut un link către site-ul airbnb.com, care intermediază rezervări între proprietari (sau administratori de apartamente) și turiști, așa că am intrat să văd despre ce e vorba.

Din fotografii, multe dintre apartamente păreau într-adevăr drăguțe și prețurile la care se închiriau nu erau mari. Am ales un apartament cu mai mult de o lună înainte de plecare și banii mi-au fost retrași din cont. Proprietarul apartamentului urma să îi primească la o zi după cazarea noastră. Doar că, la mai puțin de 24 de ore înainte de zborul către Barcelona, el ne-a anunțat că are inundație și deci nu ne mai poate primi.

Airbnb.com mi-a oferit 20% în plus pentru această inconveniență, pentru a închiria un alt apartament de pe site-ul lor. Doar că proprietarii îți răspund în maxim 24 de ore, iar eu doream să închei tranzacția în câteva ore. Nu puteam alege mai multe apartamente, ca să-mi maximizez șansele de a primi un răspuns rapid, pentru că dacă ar fi acceptat toți, aș fi fost obligată să plătesc toate sumele aferente.

În plus, trebuie să dovedești că ai pe card toată suma necesară pentru plată în momentul alegerii unui apartament, deși banii tăi sunt blocați la cealaltă rezervare, inclusiv cei 20% pe care ei ți-i fac cadou. Așa că am optat pentru primirea banilor înapoi, deși am pierdut un pic din cauza diferenței de curs (euro-lei) inițial și final. Banii pot veni în maxim 5 zile, iar eu i-am primit în următoarea zi lucrătoare. 

Am închiriat alt apartament de pe eternul booking.com și am fost mulțumită, fiind vorba de aceeași zonă (cartierul Gracia), cam aceleași condiții și un preț foarte apropiat. Concluzia este că airbnb.com nu-ți oferă ceva în plus față de alte site-uri, ba chiar are condiții mai restrictive de rezervare și anulare. Dar nu am închiriat efectiv un apartament prin intermediul lor, așa că nu pot face o recenzie pentru toate serviciile lor.

Barcelona este minunată atunci când vremea e bună (nu prea cald), fiind situată între mare și un lanț muntos. Este un oraș cu blocuri și multe dintre ele sunt bijuterii arhitecturale, construite la începutul secolului XX. Domenech i Montaner este un arhitect notabil pentru modernism, stil tipic pentru Barcelona. Lucrările lui incluse în Patrimoniul Unesco sunt Hospital de Sant Pau (foto din pavilionul central) și Palau de la Musica Catalana.

Există și un întreg cartier în stil gotic, unde se află catedrala Barcelonei (foto curte interioară), de pe al cărei acoperiș se poate vedea o priveliște superbă. Un alt loc care merită văzut este Montjuic, un parc unde se află Poble Espanyol - un fel de muzeu al satului; aici există și o galerie de artă contemporană, cu lucrări de Picasso și Miro. Se poate mânca și face shopping. Din vârful parcului aflat pe un deal, unde poți ajunge și cu telefericul sau cu autobuzul, se vede portul Barcelonei. 

În Barcelona există mulți iubitori de câini, cât și mulți doritori de independență, care atârnă la balcon steagul Cataloniei. Pe stradă am auzit oameni care spuneau că vor vota pe 9 noiembrie, când are loc un referendum pentru autodeterminare. Spre deosebire de UK, care ar fi acceptat ieșirea Scoției din regat, Spania nici nu ia în considerare o discuție. Catalonia nu are nici măcar un sistem fiscal autonom, ca Țara Bascilor.

Catalanii, în plus, nu vorbesc limba spaniolă, iar limba engleză este destul de rară pentru un oraș turistic. Ca să comandăm mâncare, ne-am înțeles mai mult prin limbajul semnelor, pentru că nu înțelegeam meniul în anumite localuri. Am descoperit astfel bucătăria catalană, în care salata este felul întâi, iar crema de zahăr ars se cheamă ”crema catalana”. Dacă ceri pâine, e posibil să primeși toast cu ulei de măsline pe care sunt frecate roșii.

Barcelonezii mănâncă prânzul între 2 și 4, iar cina o iau după ora 9 pm, așa că nu trebuie să crezi că un local este prost / prea scump dacă mergi la 1 ziua sau 8 seara și este gol. Meniul zilei include în general apă și/sau vin, dar berea este și ea foarte populară în Barcelona. De asemenea, există o grămadă de patiserii, magazine cu fructe și legume, dar și destul de multe restaurante japoneze (cu sushi). Poți lua un snack în parc, unde sunt papagali în palmieri cum ar fi la noi vrăbii în tei.

Este un oraș în care multî lume circulă cu motocicleta, scuterul sau bicicleta (probleme cu locuri de parcare). Copiii sunt lăsați să se joace cum vor ei, din câte am observat, în sensul că mamele nu se panichează ușor. Dacă aș fi avut mai mulți bani și bagaj de cală, aș fi cumpărat lucruri făcute de designeri locali, care se găsesc în mici magazine din Raval sau alte cartiere. Mi-ar fi plăcut să mă tund la unul din multele coaforuri pe lângă care am trecut sau să văd un film la cinema.

În rest, zborul cu avionul a fost ok, deși am cumpărat de la Blue Air un sandviș ”deschis”- evident foarte scump - care avea doar o felie de pâine și câteva felii semitransparente de salam. Deplasarea către și din centrul Barcelonei se face cu un autobuz care te (a)duce în mai puțin de 30 min și care circulă des. Biletul costă 5,9 euro și se plătește pe loc; poți lua un bilet dus-întors, ca să ai reducere de 2 euro.

Se pot consulta anumite ghiduri/site-uri de unde să aflii când este intrarea gratuită la unele muzee (MNAC/CCCB) sau la catedrală. La Poble Espanyol este mai ieftin seara. Alte idei pentru low-budget: mers mult pe jos - distanțele nu sunt foarte mari, mâncare și băutură de la supermarket, admirat din afară case ca Batlo, Lleo Morera și Fuster, plimbări pe plajă, pe Rambla sau în parcuri cum ar fi Guell, de unde se vede panorama orașului. 

Dacă plouă - se mai întâmplă și în zonele mediteraneene, poți sta în casă unde să te delectezi cu televiziunile spaniole și catalane. Există seriale și filme în limba engleză (fără subtitrare) și numeroase emisiuni cu tarot! Glumesc, mergi și vezi interiorul faimoasei Sagrada Familia și La Pedrera / Casa Mila, ambele concepute de Gaudi; la cea din urmă vei vedea un apartament tipic de acum 100 de ani. Exit through the gift shop, de unde să iei suveniruri.