duminică, 28 aprilie 2013

Social media in agenda diplomatica

Saptamana aceasta a avut loc la Clubul Taranului "The Diplomatic Agenda", o serie de conferinte dedicate diplomatiei culturale, evenimente organizate de comunitatea International Affairs (din cadrul Voluntarilor pentru Idei si Proiecte). Eu am participat la Social media. Impactul la nivel civic, cultural si diplomatic, despre care apuc sa scriu abia acum.

Prima vorbitoare a fost Violeta Camarasa, de la Global Voices Online Spania, care a tinut o teleconferinta din Barcelona, pe Google Hangouts. Ea a prezentat la inceput generalitati, cum ar fi faptul ca o schimbare in tehnologia comunicarii duce la miscari sociale. In Evul Mediu, de exemplu, catedrala catolica poate fi comparata cu un enorm difuzor, purtand mesajul de la o persoana (preotul) la o multime care in general era analfabeta; o data cu aparitia tiparului insa, protestantismul s-a bucurat de avant. Mai departe, radioul si televiziunea au devenit canale prin care audienta a crescut exponential, dar si Internetul este revolutionar pentru ca este o comunicare intre multi oameni, nu de la putini la multi.
Chiar daca nu orice internaut poate avea audiente mari, intrarea pe piata online - ca broadcaster - este in orice caz mult mai ieftina decat a deschide o televiziune. De asemenea, media traditionale nu pot produce atat de multa informatie ca Internetul si in anumite cazuri nici atat de multa calitate. Un exemplu clasic este primavara araba, in care presei i-a fost interzis accesul in anumite zone, asa ca singura sursa de stiri a devenit Twitter, unde jurnalistii urmareau evenimentele descrise de egipteni (in engleza).
Totusi, evenimentele din Tunisia sau alte tari arabe nu pot fi descrise ca revolutii Twitter, deoarece ele nu au pornit din online, ci retelele sociale au fost utilizate doar ca instrument de catre activisti. Cu siguranta nu ar fi fost acelasi lucru daca oamenii nu ieseau in strada. Media traditionale inca au un impact mai mare decat retelele sociale, dar ele incep sa se confunde din ce in ce mai mult cu social media, care completeaza ce spun jurnalistii si viceversa. Deci nu ar trebui privite ca rivale, ci complementare.
Exista si situatii in care mediile sociale pot prezenta acelasi lucru dintr-un punct de vedere diferit. In Spania de pilda, presa avand o relatie buna cu monarhia, au fost scrise articole ce victimizau regele care isi rupsese piciorul in safari. Dar subiectul central din online era: ce cauta regele sa vaneze elefanti (un hobby foarte scump) cand in tara lui sunt luate masuri de austeritate?
In continuare, Violeta a vorbit despre un nou sentiment de cetatenie globala care apare odata cu Internetul; mai exact, exista chestiuni civice care depasesc frontierele nationale, cum ar fi ACTA, si care mobilizeaza oameni ce nu apartin aceluiasi stat natiune. Legat de asta, ea a spus ca cei aflati la putere incearca sa rezista incercarilor de schimbare, de aceea guvernele "protejeaza" internetul, de fapt protejand doar interesele industriei culturale. Chiar daca pot exista si efecte rele ale libertatii Internetului, aceasta nu trebuie sacrificata.

A urmat Andreea Hanganu, de data aceasta o prezenta offline, care a vorbit de munca de comunicare - mai ales online - pe care o face la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti. Ea a inceput prin a explica ca diplomatia publica se muleaza foarte bine social media, deoarece comunicatorii pot utiliza canale nisate dupa audienta; exista mai nou sintagma "diplomatie digitala", avantajoasa in conditiile in care o ambasada nu ar trebui sa mai aiba un mesaj general, ci sa se adreseze mai multor grupuri tinta.
Un caz interesant este cel al prezentei diplomatice a SUA in Iran; acolo nu exista ambasada americana (in acest moment cred ca a vazut toata lumea Argo) dar departamentul de stat - echivalentul ministerului de externe - foloseste Google+ in persana pentru a discuta cu cetatenii iranieni. Cum fac ei asta in conditiile controlului Internetului din acea tara, nu se stie precis...Urmand exemplul american, guvernul UK incurajeaza - iata ce cuvant diplomatic - ambasadele sa fie prezente pe social media, in limbile tarilor gazda.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie intai mapata prezenta online, cu scopul de a stabili pe ce retele sociale este mai eficient sa fie prezente ambasadele, dupa criterii cum ar fi rata de penetrare a respectivei retea. In Romania, de exemplu, ambasada UK a creat un cont Facbook, un cont Twitter pentru ambasada, unul pentru ambasador si se ia in considerare prezenta pe LinkedIn. Mai mult exista un blog al ambasadorului, pe care acesta scrie insa destul de rar si un blog al ambasadei pe care scriu de obicei bloggeri invitati. Cel mai activ pare a fi contul de Twitter al ambasadorului, cont care este folosit pe post de agentie de presa, astfel ca ambasada nu prea mai da comunicate traditionale. Si pe Youtube exista un canal special pentru Romania, dar ministerul de externe britanic a decis sa existe un singur canal pentru toate ambasadele.
Nu am analizat (inca) blogul ambasadorului britanic, dar se pare ca acesta are un limbaj prietenos si este interactiv, ceea ce i-a crescut popularitatea. Am auzit si ca ambasadorul ar fi fost prezent la Webstock. Astfel, comunicarea institutionala a fost umanizata. Am remarcat in schimb ca exista o neconcordanta intre ceea ce spune presa britanica - campanie de respingere a unui eventual flux de imigranti din Romania - si modul de comunicare oficial, prin care imaginea UK este promovata pe canalele ambasadei de aici. Politica lor este de a raspunde - pana intr-un punct - la comentarii, chiar daca acestea sunt negative si de a le sterge doar pe cele cu injurii, lasand astfel online si anumite remarci critice, cu conditia sa fie constructive.
Apoi, Andreea a prezentat particularitati ale diplomatiei online din mai multe tari si s-a putut observa ca Twitter este mai folosit de catre sefi de stat in tari in care ne-am astepta mai putin (din Africa de exemplu), pe cand in altele, ca Franta, el este utilizat doar in timpul campaniei electorale. Este interesant ca followerii lui Hollande au crescut ca numar dupa ce acesta a castigat alegerile, desi nu mai posteaza nimic. Atunci cand un cont nu este bine gestionat, in sensul ca anumite tweet-uri sunt sterse sau contul este temporar sters, acest lucru indica o problema de comunicare publica, cum a fost cazul unui mesaj ce trebuia sa fie privat al unui ambasador britanic in Argentina; acesta a facut o gluma foarte prost primita despre Insulele Malvine, dupa care si-a cerut scuze.

Ultima conferinta, tot prin Google Hangout, a fost tinuta de Ruha Devanesan de la Internet Bar Organisation din SUA, bar insemnand barou in acest caz. Ea a prezentat trei cazuri de activism de tip grass-roots (de jos in sus) pentru a ilustra faptul ca, desi protestele din diferite tari nu schimba efectiv starea politica de acolo, prin mediul online este ridicata notorietatea problemelor respective la nivel international. Inspiratia pentru acestea vine din mai multe sectoare ale economiei si industrii - nu se limiteaza la non-profit.
Primul proiect, in care ea a fost implicata, este Peacetones si a incercat sa ajunga la cetateni in plan emotional, racoland artisti care sa cante despre justitie sociala. Aceasta initiativa a pornit de la faptul ca oamenii nu sunt in general interesati de probleme civice, dar exista lucruri cu care audientele rezoneaza si acestea trebuie "traduse" in platforme online. In cazul de fata a fost utilizata Kickstarter, o platforma de ajutorare a artistilor debutanti care nu este practic de donare, ci un tip de finantare pentru ca sustinatorii primesc ceva inapoi atunci cand artistii pe care i-au finantat au succes. S-a gasit astfel o cale prin care interesul pentru o cauza a fost transpus in ceva tangibil si anume un venit (profit) pentru artistii din proiect. Important in acest caz a fost modul clar in care li s-a spus oamenilor cum pot ajuta.
Al doilea proiect prezentat este Milla, al vecinilor nostri unguri care lupta impotriva sistemului din tara lor. Proiectul a pornit de la apararea libertatii presei, dar in prezent are obiective mai largi pentru schimbarea in bine a Ungariei. Pornind de la social media, s-a ajuns la demonstratii in strada, apoi s-a continuat cu bloguri si conferinte date de experti. Continutul acestora (mai ales cel vizual) fiind viral, presa centrala a dat atentie miscarilor din strada astfel ca a crescut numarul de vizualizari online, deci a fost un efect de tip snowball. Amestecand umorul cu comentarii politice ascutite - de exemplu prin realizarea de clipuri in care Pinochet da lectii guvernului maghiar, cei de la Milla au reusit sa obtina o audienta destul de mare, care a trebuit sa fie apoi mentinuta cu ajutorul evenimentelor regulate si continut nou & surprinzator. Chiar daca acest angajament civic nu a dus la rezultate concrete in Ungaria, Ruha considera ca exista beneficii care se vor arata pe termen lung.
Al treilea proiect este cel mai bine cunoscut, sub numele Kony. De fapt, este un proiect anti-Kony (un criminal de razboi din Uganda) pentru a stopa inrolarea copiilor in armatele care se distrug reciproc in respectiva regiune. Aceasta campanie a reusit sa faca celebru in America si alte parti ale lumii un conflict care la vremea respectiva nu era mediatizat, prin comparatie cu Sudan sau alte zone marcate de razboi civil. Campania a fost de succes pentru ca activistii s-au concentrat pe un copil ce reprezenta pe toti cei aflati in aceeasi situatie si a fost sustinuta de vedete americane ca Oprah sau Justin Bieber. Kony este in continuare necapturat, dar banii stransi din vanzarea unui kit al proiectului au ajutat comunitatile aflate in regiunea ugandeza afectata. Pe de alta parte, ceea ce a facut proiectul de succes poate fi adus si ca o critica impotriva modului in care a fost promovata aceasta cauza: centrarea pe valori occidentale si excluderea figurilor locale, particularizarea unui individ cu rol negativ care nu este singurul rau din regiune, comercializarea conflictului prin vinderea de tricouri, apelul la emotii si nu ratiune, focus pe interventie armata samd. Pe scurt este vorba de simplificarea unui conflict complex care nu ar fi fost usor inteles de americani sau alte popoare daca se ofereau mai multe informatii.

In concluzie, conferintele despre social media si impactul lor la nivel civic si diplomatic au fost una mai buna decat cealalta (in ordine cronologica). Mediile sociale nu mai sunt ce erau acum 5 ani si peste 5 ani probabil nu vor mai fi asemanatoare cu ce sunt acum, dar in acest moment ele sunt un subiect interesant de discutie.


joi, 18 aprilie 2013

Fericirea e o calatorie, nu o destinatie, zic ei

Am prins tramvaiul urcand pe usa din spate, dar trebuia sa cobor in fata, asa ca l-am traversat; am simtit astfel toate mirosurile distincte ale categoriilor de calatori: respiratia puternic alcoolizata a unor barbati de varsta mijlocie, izul de branza al unor femei de la tara care probabil mergeau la piata sa-si vanda produsele, dar si "parfumul" omului fara adapost care dormea pe un scaun.
Ajunsa in celalalt capat al tramvaiului, am asistat la o scena in care un controlor dadea o amenda unor tinere, iar acestea vociferau, revoltate "Ne-ai vazut cu copii mici in brate si te-ai luat de noi!". El e tuciuriu si imbracat in costum. Ele au pielea deschisa si haine traditionale tiganesti. Una comenteaza: "Decat sa-mi dai mie amenda, mai bine ziceai la Basescu sa omoare cainii, ca l-a muscat pe asta mic!". Controlorul raspunde impasibil: "Mai bine aveai tu mai mare grija de el si nu-l mai musca niciun caine!". O doamna in varsta cu un catel si un carut de cumparaturi, una din acelea care leaga usor conversatii cu necunoscuti, mi se adreseaza zambind: "Auzi, sa faca proces verbal la tigani! N-am mai vazut asa ceva."
Am iesit aproape de sediul furnizorului de curent electric, care imi pusese o restanta la factura, desi platisem suma. Dupa ce sunasem la numarul lor si razbatusem prin vorbele robotului, ajungand sa vorbesc cu o fiinta umana, iar o reprezentanta imi spusese ca trebuie sa trimit chitanta scanata online, am primit un preaviz, semn ca e-mailul meu nu a avut efectul scontat. Asa ca m-am indreptat spre punctul de lucru unde stiam, din experiente anterioare, ca voi astepta mult pana sa ajung la ghiseu.
De obicei, sediul e intesat de oameni care de care mai nervosi ca li s-a incarcat factura, iar peste zumzetul celor care vorbesc tare la telefon se mai aude si cate un urlet de bebelus. De curand, furnizorul de energie a decis ca nu e rentabil sa mentina casieria acolo, pentru ca factura se poate plati la posta, la banca, la pay point etc. Dar explica-le asta oamenilor invatati sa vina acolo de ani de zile, in conditiile in care inainte plateau "lumina" la ei acasa. Noutatea ii agaseaza, nu sunt obisnuiti sa ia factura cu ei, asa ca stau la cozi infernale ca sa li se printeze o copie, doar daca sunt titularii de contract; pentru cei care isi reprezinta parintii decedati, este mai complicat - trebuie intai sa obtina succesiunea, deci descopera ca au stat la rand degeaba.
Unii clienti se razbuna pe angajati, care la randul lor se razbuna pe clienti care nu au obiectat neaparat. Intr-un cuvant, e circ. Dar azi este liniste - nu le merge internetul asa ca nu pot intra in baza de date; cativa "hard diers" asteapta sa fie reparat sistemul, iar vreo doi discuta despre un complot al angajatelor care nu vor sa munceasca. Eu ma indrept spre statie ca sa fac drumul inapoi cu acelasi tramvai. Si maine e o zi.