luni, 28 ianuarie 2013

Clasificarea ocupațiilor din România

Persoanele tinere sau care vor să se reprofileze adeseori sunt confuze cu privire la ce drum să aleagă. Acestora, le recomand să citească cele peste 3.000 de profesii din COR, ca să vadă ce pot lucra în țara noastră. Eu am parcurs lista, ocazie cu care am învățat, cel puțin, cuvinte noi. Din păcate însa, nu am găsit în DEX toți termenii pe care ii cautam.
Pe alocuri, am dar peste arhaisme și regionalisme, cum ar fi aprod, cuvânt care a fost înlocuit în limbajul comun cu ușier. Tot un fel de ușier este si arhondarul, călugăr ce primește oaspeții mânăstirii în...ați ghicit, arhondaric. Băieșul, pe de altă parte, este ”un lucrător în mină”; miner, cum s-ar zice.
Uneori, COR intră foarte în amănunt cu prezentarea în titlu a ce face omul. Avem de exemplu caserator șlefuitor de celuloid pentru carcase acordeoane. Foarte precis, nu ca organizator / conceptor / consultant formare. De fapt, industria producătoare de acordeoane pune o pâine și pe masa ceruitorului de piastrine pentru acordeoane (ca să nu mai vorbim de constructor-reparator și montator-ajustor de acordeoane, și ei tot muncitori calificați).
Avem atât cioban, cât și baci montan, ceea ce mă face să cred că baciul are o funcție de conducere. A turmei, dar și a celorlalți ciobani. Plus câinii. A nu se confunda cu oierul montan, un fel de crescător de oi montan, dar nu chiar.
Din denumirea centratorul debordator de piese optice nu înțeleg ce debordează. Sau ce dezbată/dezbate dezbatatorul de lingouri. În plus, nu înțeleg cum repari o cravată, căci asta face confecționerul reparator de cravate. Dacă alegi artizanatul însă, poți confecționa de la corzi din intestine până la gămălii de chibrituri, mine de creion și multe altele.
O altă oportunitate de carieră se întrevede la copiatorul de note muzicale. Dar dacă vrei ca meseria să sune într-un fel mai melodios, există posibilitatea să devii corhănitor, adică să transporți bușteni din pădure până la drum. Sau dusisator, caz în care nu știu ce ai face.
Am mai observat un lucru, și anume că există discriminări în COR. De exemplu, fazanierul este un lucrător specializat în creșterea fazanilor, dar nu văd niciun lucrător specializat în creșterea găinilor. Există operatori xerox, dar nu și operatori Minolta. Mai mult, există imprimator serigrafie, dar imprimeur textil.
V-ați întrebat cum sunt încadrați acei țărani care mănâncă din ce muncesc și nu le mai rămâne să mai și vândă? Fermieri a căror producție este destinată consumului propriu. Dar cosmeticienii care fac piercing? Montatori bijuterii pe corp. Cei care ne spală parbrizul, ne cântăresc sau ne cremuiesc ghetele în stradă? Prestatori de servicii ”la minut” pentru populație. 
Există și denumiri care s-ar putea să va inducă în eroare. Fascinarul nu fascinează și nici nu emite fascicule. Sau extractoristul, care nu este un fost tractorist, ci o persoană care extrage, de pildă, colesterină. Metodistul nu este (aici) un adept al metodismului. Lichidatorul nu e un asasin plătit. Lutierul nu lucrează cu lut. Ceaprazarul nu cultivă ceapă sau praz. În final, ghemuitorul nu se ghemuiește. Dar care este diferența între lăcar și lăcuitor? 
Concluzia este că prea ne înghesuim către slujbe banale, când am putea fi valeți, inspectori telegrame, numărători bani sau telexiști. Iar dacă vrem să fim rangeri nu trebuie să ne mutăm în Texas. Nu în ultimul rând, pentru cei care simt că au spirit de conducere, există vreo 280 de tipuri de șefi. Personal, mă consider potrivită pentru a fi terminolog. Specialist în știința terminării, cum ar veni.

duminică, 6 ianuarie 2013

Comentariile anonime, o incalcare a "etichetei"

Niste jucatori de WoW din SUA care se cunoscusera online, se intalneau din cand in cand la o bere si au ajuns sa stie amanunte personale din viata celorlalti. Ei au fost intristati sa afle, intr-o zi, ca sotia unuia dintre jucatori, ea insasi o jucatoare, murise intr-un accident. Si mai socati au fost cand au aflat ca ea nu existase niciodata IRL: "sotul" crease un personaj si isi schimba vocea atunci cand intra in joc ca "sotia". Astfel, problema identitatii se dovedeste inca o data ceva mai complicata pe Internet decat in afara lui.

Intorcandu-ne la oile noastre, aproape de fiecare data cand citesc comentariile unui blog, se intampla sa dau peste comentarii anonime; ele sunt de obicei critice si intampinate de blogger/alti comentatori cu raspunsuri de tipul "e usor sa te ascunzi dupa un id fals, daca ai tupeu spune cine esti". Replicile sunt mai dure, am observat eu, atunci cand respectivul anonim...nu are fotografie la avatar (fie ea si o imagine ce nu reprezinta vreo fiinta umana).

Acest lucru mi s-a parut dintotdeauna o reactie infantila in fata anonimitatii. Sunt de acord ca oamenii ar trebui sa comenteze online doar ceea ce ar spune si offline cuiva - mai mult, cred ca n-ar trebui sa scrie cuvinte pe care nu le-ar rosti de fata cu parintii lor. Totusi, daca vrei sa cunosti pe toata lumea care comenteaza la ceea ce scrii, poate ar trebui sa publici pe Facebook, unde se presupune ca iti cunosti prietenii.

Este dreptul oricarui blogger sa stearga comentariile care i se par deplasate, dar atunci cand aproba comentariile unui anonim, n-ar trebui sa o faca doar ca sa-i aminteasca faptul ca e anonim. Stie si el asta si are motivele lui sa fie anonim (am generalizat la masculin, desigur ca poate fi vorba de o anonima). Mi se pare ca atunci cand un blogger nu face decat sa ii reproseze anonimitatea unui anumit comentator, vrea de fapt sa-l descalifice din postura de critic. Cu alte cuvinte, in loc sa contraargumenteze, recurge la un atac la persoana. Paradoxal, o persoana necunoscuta.

In primul rand, mi se pare o ipocrizie ca atunci cand cineva foloseste un nume destul de comun sau un pseudonim cvasicunoscut, sa nu fie tratat ca anonim. De exemplu, daca ma semnez Stefania, e ca si cum toti cei care intra pe un anumit post m-ar cunoaste. Faptul ca am folosit o denumire diferita de Anonim este echivalent cu o carte de vizita ce inspira incredere. In continuare, nu se stie despre mine cati ani am sau ce nivel de educatie, dar toate astea nu mai conteaza.

Mai mult, atunci cand intru pentru prima data pe un blog, chiar daca bloggerul are super trafic, pentru mine el este anonim. Sa zicem ca are o pagina "Despre mine" in care scrie ca-l cheama Gigel, lucreaza in IT si e pasionat de scris. Doar pentru ca eu nu am cunoscut personal un Gigel IT-st cu pasiune pentru scris nu inseamna ca nu exista cu miile in tara asta. Cu sutele, daca restrangem la Bucuresti. In plus, de unde stiu ca nu minte? Poate in realitate este o tipa pe care o cheama Maricica si e somera. AR PUTEA FI ORICINE.

Exista si acea categorie de bloggeri care se comenteaza intre ei si participa la evenimente offline pentru ca doresc sa fie remarcati. Si atunci, cand apare un nene care a nimerit pentru prima oara pe un blog unde isi da cu parerea fara sa-si fi trecut numele, poate din comoditate, ceilalti participanti la conversatia online se comporta de parca ar fi comis o crima. Pe toti acestia as vrea sa ii intreb, ei folosesc numele lor real intreg si eventual o fotografie tip buletin daca isi fac conturi pe un torrent de unde descarca filme porno?

Pe de alta parte, intr-o tara in care ai libertate de expresie, daca nu ai vreun interes special, de ce sa te ascunzi dupa anonimat? Pentru ca, IRL, nu ne ducem la un tip care picteaza pe malul marii sa-i spunem "Ma numesc Cutarescu si mi se pare ca esti total lipsit de talent". Ne traim mare parte a zilei in anonimat: in marile orase, cei care ne vand diverse nu ne intreaba cum ne cheama, iar cei care ne angajeaza in corporatii ne uita numele. 

Suntem neanonimi doar pentru familie si prieteni, in masura mai mica pentru unele cunostinte care ne retin doar chipurile. Ca sa iesim din anonimat, nu e de ajuns sa avem un nume, caci toata lumea il are, ceea ce ne face la fel de celebri ca atunci cand nu avea nimeni un nume. Ca sa devii macar semicelebru trebuie sa realizezi ceva, dar sa nu uiti ca si tu ai fost la un moment dat, intr-un fel sau altul, anonim. Deci, oameni buni, fiti mai toleranti cu anonimii!