vineri, 31 august 2012

Adaugiri la sfantul Bonaventura

Scribii sunt cei care noteaza dupa dictare si erau folositori in comunitatile in care doar ei stiau sa scrie. Acum, ei sunt utili doar in departamente unde trebuie sa tehnoredacteze ce spun sefii lor si poarta denumirea generica de assistant manager.
Compilatorii sunt cei ce realizeaza un text copiind din mai multe surse, pe care le si enumera, eventual. Asa isi fac lucrarile majoritatea elevilor si studentilor, dar si a profesorilor.
Comentatorii sunt cei care, pe langa textele pe care le-au preluat, adauga si opinia lor, critica sau nu, despre respectivele texte. In Romania si nu numai, este plin de comentatori, care sunt de multe ori jurnalisti.
Autorii sunt mai rari insa; ei scriu texte originale, iar ceea ce scriu altii reprezinta pentru ei surse de confirmare / infirmare, nu ceva de ignorat.
Unde se inscrie sarcasmul pe acest continuu? Sarcasticul (am transformat adj in subst) este un comentautor. Un grup de sarcastici ne-a oferit carti, la Clubul Taranului. In locul numelui autorului era trecut Victor Ponta. O sarcastica mi-a dat si un autograf din partea lui Victor Ponta. Cartea era, intamplator sau nu, scrisa de un social-democrat, Gunter Grass.

miercuri, 8 august 2012

Traim in public si asta ne distruge toata empatia

Mai bine mai tarziu decat niciodata, am dat de acest articol ce descrie pe larg "Sindromul lui Asperger pe Internet". Este un articol lung, asa ca am sa-l rezum eu pentru cei al caror timp este prea pretios sa-l parcurga.
Sindromul lui Asperger este o boala de tip autist, caracterizata de lipsa de empatie, deficiente in dialog si comportament repetitiv al copilului. Aceasta tulburare afecteaza mai mult baietii decat fetele, am citit eu pe Wikipedia in romana, neavand studii medicale. De aici pana la a compara trollii cu oamenii afectati de acest sindrom nu este decat un pas, pe care l-a facut Calacanis, autorul articolului. Se pare ca acest autor este controversat, dar aici voi descrie doar ideea articolului, nu pe el in mod personal.
Pornind de la anumite cazuri de cyberbullying care s-au soldat cu sinucideri, Calacanis considera ca modul de a comunica online duce la lipsa de empatie; motivul este ca cei care comunica astfel nu mai vad umanitatea interlocutorilor lor - asta s-ar intampla mai greu in viata reala, unde "atasate" vorbelor se afla mimica si gestica specifica emotiilor. Sindromul lui Asperger pe Internet se manifesta deci prin postarea de comentarii pe bloguri, forumuri, Facebook etc care sunt atacuri la persoana. Acestea fac ca victimele (bloggeri sau alti comentatori) sa nu isi mai doreasca sa comunice in mediul online, ceea ce poate fi o pierdere din punct de vedere al impartasirii informatiilor si opiniilor.
In baza celor de mai sus, Calacanis este impotriva anonimitatii pe Internet, recunoscand totusi ca aceasta este necesara pentru cei care semnaleaza probleme (whistle blowers) putand fi pedepsiti pentru exprimarea lor. In general exista doua tipuri de reactii la ceva care nu ne convine: voice - incercarea de a face problema cunoscuta pentru a gasi o rezolvare si exit.  In comentariile la articol, anumite persoane au discutat despre faptul ca astfel de abuzuri sunt mult mai intalnite offline, de exemplu in scoli, unde nu exista posibilitatea de iesire sau aceasta este dificila. Din acest punct de vedere, agresiunea fizica - asupra femeilor si nu numai - este mai grava, dar nu trebuie sa minimizam gravitatea atacurilor psihologice.
Se poate argumenta si ca tehnologia nu este o cauza a acestui sindrom, ci doar ofera un mediu de comunicare, pentru ca persoanele agresive online cat si cele foarte sensibile la agresiunile lor erau deja sau ar fi oricum la fel in alte medii. Parerea mea este ca multe persoane lipsite de empatie pe Internet pot avea in rest relatii normale cu oamenii din jurul lor; tocmai asta ne face uneori sa ne socam in fata celor scrise pe Internet: in viata cotidiana nu intalnim foarte des persoane care sa fie atat de ofensive si insensibile. Cel putin nu intr-un mediu civilizat care este mai degraba regula pentru persoanele cu acces la Internet.
Mi s-a parut interesant articolul din perspectiva maturizarii. De cele mai multe ori nu stim ce varsta au persoanele care posteaza sau comenteaza la postari online. Cateodata ne inchipuim ca este vorba de adolescenti din cauza modului imatur in care se exprima. Dar din pacate unii oameni nu cresc niciodata.

duminică, 29 iulie 2012

Cursuri de formare antreprenori/manageri


O astfel de formare, care tine mai mult de persoana in sine decat de cunostintele ei, se poate face in general pe Internet; dar, cum informatiile sunt de obicei in limba engleza, pot fi binevenite anumite facilitati pentru vorbitorii de romana care nu au facut o facultate de tip ASE si nici nu se pot deplasa la biblioteca pentru a le citi.
POSDRU este program european prin care se aloca o gramada de bani unor asociatii ce pretind ca te pot invata ceva util, astfel creand premizele oentru o forta de munca mai competenta si deci cu mai multe sanse de angajare / promovare. Deoarece rata de cofinantare e de obicei sub 10%, e foarte avantajos sa accesezi aceste fonduri, atat timp cat statul roman nu le blocheaza.
De multe ori, ceea ce e gratuit nu e de buna calitate, de aceea nu m-a mirat ca anumite cursuri organizate de Camera de Comert Bucuresti in parteneriat cu universitati si alte institutii, au un curriculum slab si profesori in general depasiti de evolutiile tehnologice actuale. De exemplu, proiectul Business Pass, pornit acum aproape 2 ani, nu are nici pana acum finalizat portalul online care ar trebui sa fie instrumentul principal de instruire. Totusi, daca va faceti un cont pe businesspass.ro, veti reusi - cu chiu cu vai - sa deschideti si eventual descarcati anumite materiale de curs, ca sa aflati cum s-ar face un plan de afaceri, de pilda.
O alta "scoala de business", de data aceasta exclusiv online, este bizschool.ro unde se pot face si webinarii. Avand parteneri ce sustin partea tehnica a proiectului, este cel putin un site care functioneaza si unde se fac si evaluari in cadrul cursurilor. In plus, se dau anumite discounturi pentru participanti, inclusiv un cupon de la AdWords. Desigur ca 150 de lei nu-ti ajung sa faci o campanie de succes pe Google, dar macar inveti cum functioneaza sistemul.
Daca nu ai un job sau jobul nu-ti ocupa prea mult timp, nu ai nimic de pierdut studiind astfel de materiale, iar partea buna de a merge la cursuri offline sunt posibilitatile de networking. Dar bineinteles ca astfel de notiuni teoretice nu suplinesc experienta, ci doar o completeaza; cat despre a gasi clienti pentru afacerea ta la aceste ocazii, este dificil - mai ales ca nu participa cei cu functie de decizie in cumparare, oameni ocupati cu treburi mai importante.

luni, 7 mai 2012

Este E-mail Marketing un eufemism pt spam?




In poza pare a fi un spamception, in sensul ca am primit ca spam o reclama la un spam training. Dar nu este asa; in primul rand, chiar sunt abonata, cu sau fara motiv, la Causes (inca nu m-am dezabonat). In al doilea rand, oare nu sunt prea dura sugerand ca un curs de Email Marketing te invata sa spamezi? 
Am intrat pe blogul lui Doru Panaitescu, unde am citit un argument sa particip la acest training:
"In plus, despre motivele pentru care uneori emailurile nu ajung in Inbox ci in Spam vor vorbi cei care au creat unul din cele mai performante filtre anti-spam, specialistii de la Bitdefender."
Deci, daca as fi spammer, cei care lupta contra spam-ului m-ar invata cum sa trec de filtrele lor, inteleg eu. Pe aceasta cale as vrea sa observ ca cineva nu este prea generos cu virgulele (...ci in spam vor vorbi cei care...). Adevarul e ca doar intr-o lume ideala ai servicii atat de necesare sau bune si un website atat de interesant incat oamenii vin la tine sa cumpere fara sa le trimiti vreun mail cu oferte si noutati. Dar in vremuri de criza, faci totul ca la carte si totusi nu primesti nicio comanda, nici macar o cerere de oferta. 
Contrar a ce vor spune unii si altii, cum ca e-mailul este un mod de a comunica invechit, as vrea sa spun ca este in continuare de baza in relatiile de business si, intr-o tara ca Romania, este in cazul multora "tehnologie de ultima ora".
Totusi, sunt curioasa (nu atat de mult incat sa particip platind) ce informatii pot afla la un astfel de curs care nu se gasesc deja gratuit pe net, daca faci un minim efort sa le cauti. Este de bun simt de ex sa faci un newletter interesant si oamenii se vor abona (sau cel putin nu se vor dezabona usor) primind la pachet reclama ta. Daca timpul pe care il consumi cu angajatii sa se realizeze acest NL este inferior costului unei reclame platite intr-un interval de timp, este desigur eficient. Pe de alta parte, e-mail marketing-ul NU este cel care iti genereaza venituri (asa cum vor sa te convinga marketeer) - decat daca afacerea ta este sa tranzactionezi click-uri - ci doar iti da o posibilitate sa-ti vinzi produsele si serviciile.
Apropo de acest subiect si de lb romana, am intrat pe site-ul celor de la White Image (care ofera cursul) - iata, le fac reclama - si am invatat un cuvant nou: deliverabilitate. M-am intrebat care e cauza existentei acestuia si mi-am raspuns singura: livrabilitate si deliverability nu erau destul.

duminică, 29 aprilie 2012

#Ego: Imblanzirea amenintarii online interioare

Nu o fi asta cea mai reusita traducere a titlului, dar din cate stiu, e singura in romana - daca cineva a facut bine sa traduca toata cartea sau macar parti din ea, sa fie dragut(a) sa le publice. Aceasta carte se gaseste pe Kobo, aplicatie care poate fi folosita pe PC, dar si pe WC, daca aveti tableta sau smartphone.
Dupa cum prea bine sugereaza titlul cartii, anumiti oameni sunt o amenintare pentru ei insisi, in sensul ca posteaza pe net tot felul de lucruri pe care ar trebui sa le tina pentru ei sau macar sa le mai cizeleze, de aceea vine cu o serie de sfaturi in acest sens; este desigur genul de carte "cum sa" pentru imbunatatire personala. Trecand peste partea de istorie a utilizarii, pozitive sau mai putin, a mediului online, cartea nu vine doar cu exemple "asa nu", ci da si o serie de nume de site-uri care sunt de ajutor orice ai vrea sa faci: arta, afaceri, afaceri cu arta si in general arta afacerilor. Bineinteles, daca ai norocul sa locuiesti in SUA, este mai usor sa transformi aceste oportunitati in realitate. Dar un antreprenor neaos ar putea sa se inspire din aceste tipuri de actiuni online pentru a starta un business aici. 
 Partea proasta cu astfel de carti este ca sunt la fel de efemere ca si mediul pe care il analizeaza. Acum Twitter e inca un site foarte popular, de unde si #-ul din titlu. Dar oare va mai fi peste cativa ani, in conditiile dinamismului ce caracterizeaza Internetul? Poate la vremea respectiva aceasta carte va fi doar un facsimil antropologic, sau va fi trecuta cu vederea in totalitate. Totusi, pentru acum, se pare ca singura categorie de cititori ar fi cei pe care ii pasioneaza subiectul si vor sa se amuze, pentru ca incepatorii (eterni) care nu diferentiaza reteaua Facebook de Linked In probabil nici nu vor ateriza pe cartea aceasta.