miercuri, 27 aprilie 2011

Numerati

Stephen Baker iti propune, la editura Publica sa faci cunostinta cu Numerati, "ei deja te cunosc". Este vorba de iluminatii datelor personale (nu numai cele pe care le postam pe Internet) si care sunt un fel de noua elita.
El incepe cu exemplul angajatului, care desigur ca poate fi rasverificat inainte de a fi recrutat. Adevarata monitorizare incepe dupa angajare, cand Numerati inventeaza tot felul de proceduri pt a masura eficienta lucrului la calculator, unde intimitatea este egala cu 0.
In calitate de cumparator, oamenii sunt de asemenea extrem de monitorizati, nu in sensul ca se stie despre noi personal ce cumparam, ci se extrag datele demografice atat de dragi marketerilor, cu fiecare click facut. Votul poate intra tot la categoria achizitii, asa ca si comportamentul electoral este bine masurat. In functie de informatii care aparent nu au legatura cu politica, Numerati ne impart in categorii care le faciliteaza munca: vor sti pe cine pot convinge sa aleaga tabara lor.
Chiar si bloggerile sunt analizate din punct de vedere al continutului, existand deja instrumentele necesare. Un alt domeniu de aplicare este cel antiinfractional sau de aparare (contra teroristilor), dar aici trebuie sa mentionez ca riscul este ca "the bad guys" sa foloseasca mai bine noile date.
In privinta medicinei, asa cum vedem in filmele americane, cu cat exista mai multa aparatura care sa dea indicii cantitative despre orice se intampla in corpul nostru, cu atat mai bine. Iar cireasa de pe tort este noua posibilitate de a gasi iubitul ideal pe Internet, indicand preferintele in site-urile de matrimoniale.
In final, Baker combate 3 mituri:
1. Lumea e impartita in oameni ai cifrelor si oameni ai literelor.
2. Numerati ne controleaza. Pot face ce vor cu noi.
3. Cei care vor stapani cifrele vor castiga toti banii.

Ce ar face Google?

WWGD? este o referinta la intrebarea What would Jesus do?, populara printre crestinii americani, dar si printre cei care fac misto de ei. Jeff Jarvis este un blogger care a avut o experienta neplacuta cu Dell si a scris despre asta, atragand atentia companiei care a invatat the hard way ca motoarele de cautare ii pot face rau (daca merita asta).
Asa ca Jeff s-a hotarat sa scrie despre cum ar trebui sa gandim cum totii ca Google, mai ales oamenii de afaceri (ne putem considera antreprenori doar prin prisma faptului ca ne vindem pe noi prin "personal branding").
Jeff ne anunta ca viitorul apartine companiilor mici, ceea ce este greu de crezut. Totusi, economia se deschide intr-adevar spre modelul "darului" (open source) si pentru a avea succes industria trebuie sa exploateze nise tot mai obscure - the long tail. Jeff mai scrie si ca intermediarii sunt tot mai inlaturati din cauza Google (de ex ne planificam vacanta fara agentul de turism), dar ceea ce se poate observa e ca au rasarit o serie de experti in marketing online care tot un tip de intermediari sunt.
In continuare, Jeff ne da o serie de exemple de moduri in care mentalitatea descrisa poate fi aplicata in diverse sectoare private. Cat despre institutiile publice, el crede ca tocilarii vor ajunge in sfarsit la putere, iar educatia se va democratiza.
Conform lui Jeff, doar Dumnezeu si Apple par a fi dincolo de Google. Alaturarea nu este spontana: spre deosebire de modelul rational Google, Apple promoveaza un adevarat cult al carui guru este Jobs, iar cumparatorii sai au un oarecare comportament de sectanti.

luni, 14 februarie 2011

Noi-gandim

Noi-gândim este o carte ce prezinta un nou tip de etica, bazat pe platformele de colaborare ca Youtube, aflat în conflict cu tentativele de îngrădire a creativității (cazul Chinei). Consumatorii de rețele online vor sa ia parte, conform autorului Charles Leadbeater, la procesul de colaborare creativă cu motto-ul gândim deci existăm.
Pentru ca această colaborare să fie creativă, grupurile trebuie sa fie eterogene (dpdv al competențelor și atitudinilor), iar indivizii independenți, pentru a se evita group think-ul. Numărul de combinații crește exponențial cu fiecare aptitudine nouă, ducând la posibilitatea ca mulțimile să fie inteligente.
Sistemul noi-gândim este o sinteză a mai multor tipuri de persoane cu mentalități diferite:
-fanatic al computerelor
-profesor universitar (împărtășire a ideilor și sistemul peer review)
-hippiot (scepticism față de autoritate)
-țăran (folosirea resurselor comune, transmiterea orală a culturii populare narative și muzicale - folclor lipsit de copyright).
Cultura noi-gandim conține astfel elemente preindustriale, antiindustriale si postindustriale. Gradele de noi-gândim variază și ele în funcție de domeniul de aplicație:
- 0 acolo unde cultura tradițională e încă utilă de ex medicina (fără amatori)
- scăzut acolo unde există participare, dar nu colaborare ex blogging, flickr
- mai mare in rețele sociale care pot fi folosite pentru acțiuni politice
- maxim ex. Wikipedia
Pentru a ilustra cu mai multe exemple, impactul este:
major – în massmedia și comunicații, cultură
mediu – în educație, administrație publică, comerț
mic – în agricultură, minerit, exploatarea petrolului
Cu alte cuvinte, inovatie de masa, nu productie de masa.

vineri, 11 februarie 2011

Wikinomics

In cartea autorilor Don Tapscott si Anthony D. Williams sunt numeroase exemple de produse construite în afara unui cadru formal şi utilizate gratuit pe scară largă, cum ar fi sistemul de operare Linux şi browser-ul Firefox. Acestea aparțin generației net – cei născuți între 1977 și 1996, generație caracterizată de o cultura a generozității.
În această cultură, chiar și sistemul de clasificare (a informației) este democratizat, fiind botezat folcsonomie; criticii acuza noua generație de mediocrație – un tip de conducere antielitist. Totuși, nu orice activitate umane se pretează noii culturi. Există trei condiții pentru colaborare:
- obiectul trebuie să fie legat de informație/cultura (cost redus al colaborării)
- sarcinile să fie dezmembrate în părți mici la care indivizii pot contribui cu adăugiri mărunte și independent de alții (investiție minimă de timp și energie)
- costuri reduse de integrare în produsul finit, control al calității și leadership
Facebook era abia la inceput cand a fost publicata cartea (doi ani mai tarziu de lansare), dar deja autorii remarcau ca, dincolo de a fi o rețea socială, a devenit în timp sinonim cu Internetul, deoarece prin această platformă utilizatorii fac aproape tot ce se poate face online – de la cumpărături la citit ziare.

miercuri, 2 februarie 2011

Necrologul de pe Facebook


Ieri am primit vestea ca o prietena de pe Facebook a murit. Nu o cunosteam personal, aveam prieteni reali comuni, faceam parte din acelasi grup FB. Dar ce inseamna de fapt sa cunosti pe cineva - oare rudele ei care nu aveau cont FB o cunosteau mai bine decat am putut sa o cunosc eu virtual? Daca ar fi fost o adevarata prietena, probabil nu as fi scris aceste randuri detasat. Am ratat ocaziile in care as fi putut-o intalni, dar citindu-i (si mai mult ascultandu-i) feed-ul, am impresia ca ne-am fi inteles bine.

Cu putin timp in urma, am citit si vorbit despre ce se intampla cu contul de FB atunci cand cineva moare. A fost cazul unei femei care si-a anuntat sinuciderea, dar nici unul din cele cateva sute de prieteni nu a facut ceva concret ca sa o salveze (Google it). Persoana de care vorbesc se pare ca s-a sinucis aruncandu-se in fata metroului, o concluzie care mi se pare discutabila, dar nu am sa vorbesc aici de anchetele facute in Romania. In fond, doar pt ca o persoana scrie un status, nu stii cu adevarat ce-i in sufletul ei.

Ceea ce mi s-a parut frumos, in toata aceasta tragedie, a fost ca prietenii ei au postat pe pagina Ruxandrei o serie de mesaje - poezii, cantece, fotografii sau doar ganduri pe care i le-au dedicat. Cum ea a fost o persoana activa online, este posibil ca mai multe persoane sa fi scris despre acest deces, pe blogurile lor, decat in cazul unui om obisnuit. Dar ceea ce se poate observa este ca Facebook merge dincolo de viata...

Nu ai trimite cuiva mesaje pe messenger daca ai sti ca a murit - peretele FB e in schimb locul unde poti arata celorlalti ca ai tinut la persoana respectiva. Ce s-ar intampla daca persoana respectiva ar fi blocat mesajele celorlalti pe propriul perete? Probabil nu s-ar fi creat o comunitate de sustinere a celor care au suferit o pierdere, pentru ca intalnirile fizice sunt mai greu de organizat cand prietenii sunt in orase sau chiar tari diferite. Ne raspunde Yahoo ce s-ar intampla daca Zuckerberg ar muri