marți, 7 decembrie 2010

Wikileaks - critica criticii

Paradoxal, Wikileaks a facut un bine statelor carora le-a publicat "secretele". Site-ul a tras un semnal de alarma cu privire la protectia informatiilor, iar daca acele documente au ajuns online, cu siguranta ca erau si in mana rivalilor (non)statali. Avand in vedere precedentele probleme de securitate a informatiei, un astfel de "incident" era emergent.

Cat despre dezvoltarea democratiei acum ca cetateanul are acces la lucruri pe care guvernul nu vroia sa i le spuna, situatia este ceva mai complexa. Heinrich Munkler, profesor de teorie politica la Berlin, avertizeaza ca difuzarea secretelor statale nu este tocmai benefica, in acest interviu.

Argumentele lui (cu exceptia celor ce tin de competitia internationala), pot fi rezumate astfel:
- nu tot ce se discuta la nivel inalt trebuie sa ajunga la urechile poporului, pentru ca acesta nu are competenta de a analiza diverse situatii; trebuie sa se faca diferenta fata de secretele care, tinute, duc la manipularea poporului - reprezentantilor unei democratii trebuie sa li se acorde increderea ca fac aceasta distinctie (iar aceasta incredere ar trebui sa fie mai mare decat in organizatii ca Wikileaks);
- masa de informatii fiind atat de mare, este imposibil pentru cetateni sa o filtreze, deci in loc sa "stim tot" si sa "discutam despre tot", trebuie sa acordam aceasta responsabilitate jurnalismului profesionist;
- posibilitatea de informare ii privilegiaza pe cei care au mai mult timp sa navigheze pe Internet sau mai multi bani pentru a angaja alti oameni sa faca asta - asa ca idealul egalitarist care legitimeaza Wikileaks nu va fi atins pe termen lung, ci mai degraba se va ajunge la un alt tip de oligarhie.

Iar acum, contraargumentele ce se pot aduce:
- increderea care trebuie acordata liderilor este oportuna doar in teorie, in practica s-a demonstrat ca de multe ori cei care ne conduc sunt incompetenti si corupti; linia subtire dintre ceea ce trebuie stiut si ce nu trebuie, nu ar trebui sa fie stabilita in mod arbitrar de autoritati
- masa de informatii produsa de jurnalismul traditional este de asemenea prea mare pentru a fi analizata fara filtre, dar ceea ce numim ziare bune sau emisiuni bune sunt pe cale de disparitie din cauza cerintelor "pietei"; Wikileaks a revitalizat practic jurnalismul investigativ, pentru ca cetatenii nu citesc neaparat de pe site ci urmaresc mass-media care acopera stirile despre Wikileaks
- mai mult timp la dispozitie (ceea ce este legat de mai multi bani) ii privilegiaza pe cetateni cu sau fara Wikileaks, chiar si intr-o democratie reprezentativa - de ex, pt ca au mai multe oportunitati de a se informa cu privire la candidati; acesta nu e un motiv de a delegitima democratia ca regim, pentru ca dincolo de posibilitate conteaza ceea ce fac oamenii efectiv: este alegerea lor daca isi consuma timpul citind documente clasificate sau urmarind filme.