joi, 30 septembrie 2010

Activismul online

New Yorker a publicat un articol foarte interesant in care explica de ce "revolutiile nu vor fi tweetuite". Autorul, Malcolm Gladwell, face o paralela intre actiunile curajoase ale negrilor care au sfidat segregarea la inceputul anilor 60 in sudul american si "cauzele" de pe Facebook, care nu reusesc sa creeze o adevarata schimbare in bine.

El mentioneaza ca miscarile pentru drepturi civile din secolul trecut erau bine finantate, fata de donatiile pe Internet care sunt in medie de cativa centi/persoana si in plus erau organizate oarecum militareste, pe langa organizarea indisciplinata din actualele retele.

Totusi, organizare de retea, fara autoritate centrala, poate avea si avantaje, mai ales dpdv al impartasirii informatiei si difuzarea rapida a acesteia. De altfel, progresul tehnologiei comunicationale a facut posibile sau cel putin a extins impactul unor proteste cum ar fi cel al studentilor din Viena (care au ocupat universitatea pt a se opune schimbarilor ce ii dezavantajau).

Care e totusi diferenta dintre vechii protestanti care erau definiti prin cauzele lor si actualii activisti caracterizati mai mult prin canalul de comunicare folosit? Granovetter, cum s-ar zice, "a distinguished professor from a prestigious university", are o teorie care ar putea da o explicatie. Este vorba de legaturi puternice (intre rude, prieteni apropiate) si slabe (cunostinte) - persoanele cu mai multe legaturi slabe sunt de obicei avantajati in retea, ei fiind de obicei si gatekeepers (cei care fac legatura dintre 2 sau mai multe clustere).

Daca inainte vreme oamenii mergeau la un miting pt ca mergeau si prietenii lor cei mai buni, acum ei au mult mai multi prieteni (dar mai putin apropiati) pe retele sociale online; numai ca o simpla cunostinta nu te poate influenta sa faci foarte multe, de ex vei semna o petitie, pt ca e usor, dar nu mai mult.

Am fi tentati sa credem ca oamenii nu se mai implica atat de mult pt ca nu mai exista probleme la fel de grave, dar de fapt probleme sunt mereu, numai ca oamenii sunt pur si simplu mai apatici. Aparent, speranta ca Internetul sa revitalizeze cultura civica si participarea politica este doar un mod optimist de a privi lucrurile.

luni, 6 septembrie 2010

Elevi/studenti hiperconectati

Unde sunt copiii de alta data?...Intr-un mail trimis de o profesoara catre o lista de cercetatori ai Internetului, aceasta se plangea ca studentii ei vin la cursuri inarmati cu iPads, netbooks, etc, ceea ce face ca atentia lor sa nu mai fie dedicata cursului.

In ziua de azi, tinerii au la ei macar un mobil de pe care pot trimite sms-uri in voie, fara ca profesorul sa observe. Cei mai dotati, chiar si in sarmana noastra tarisoara, au telefoane mai sofisticate de unde pot intra pe Facebook. Deci, chiar in situatia in care le-ar fi interzis laptopul, ei tot ar fi intr-o sesiune de multitasking; prin asta intelegand ca isi updateaza constant profilul ("sunt la curs, ce plictiseala") si se prefac ca scriu dupa dictare.

Dintotdeauna au existat studenti interesati de scoala si cei care, fara gadgeturi la dispozitie, si-au "gasit altceva de lucru"; la fel, au fost si vor fi inca profesori cu filozofia "timpul trece, leafa merge". Si este penibil cand ei citesc din niste foi ingalbenite, acum ca orice copil poate intra pe net ca sa gaseasca respectivele informatii si sa constate ca sunt usor depasite sau chiar eronate de-a binelea.

Dar exista si proesori care se chinuie sa fie la zi cu stiinta pe care vor sa o transmita si au pretentia (absurda, dupa unii) sa fie ascultati. Asa ca, ce se poate face? Exista varianta de a organiza seminarii in care elevii/studentii sa fie implicati activ, de obicei in proiecte de grup, iar metoda elearning pare sa fie destul de eficienta comparativ cu cea fata-in-fata.

Dar proiectele de grup pot fi o expresie a prostiei de grup (dincolo de pericolul parazitismului) daca nu se trece intai printr-o faza de citire/informare/invatare individuala - faza care este si ea evitata din cauza ca e mult mai atractiv mess-ul. Deci, odata cu invazia Internetului in vietile noastre, ar trebui regandite principiile educationale...din pacate, cei care decid curricula samd sunt in general batrani care nu folosesc calculatorul decat pt ca acum e obligatoriu sa ai macar o casuta de email.