miercuri, 21 iulie 2010

Terorismul cibernetic

Poate cineva sa ucida folosind un calculator? Nu in mod direct, de aceea ideea de terorism cibernetic pare un pic deplasata. In realitate, progresul tehnologiei muta locul bataliei in spatiul cibernetic.

Trebuie sa facem distinctia intre terorismul cibernetic pur, care se defineste prin atacuri asupra infrastructurilor critice ale unui stat, si folosirea Internetului de catre teroristi, care nu face decat sa le usureze comunicarea; aceasta comunicare pe Internet poate avea loc intre teroristi, ceea ce reduce riscul de a fi prinsi, sau poate avea loc o comunicare cu publicul, prin bloguri - fie ca este vorba de sustinatori fie un public general pe care teroristii incearca sa-l intimideze.

Terorismul cibernetic este strans legat de criminalitatea de pe Internet, pentru ca tehnicile de hacking sunt folosite pt obtinerea de fonduri ce finanteaza alte activitati teroriste mai periculoase, cum ar fi producerea sau achizitionarea de armament. Mai mult ca oricand, terorismul este o amenintare globala, nu mai putem spune ca este localizata undeva departe.

Dupa 11 Septembrie, cat si dupa atacurile de la Londra si Madrid, serviciile secrete din multe tari au intensificat cautarea posibililor teroristi pe Internet, in afara tehnicilor clasice de urmarire. Acest motiv a fost totusi mai mult un pretext pt a verifica mesajele transmise de oricine in mod privat, deoarece pana atunci Internetul era un "taram" pe care nu patrunsese inca guvernul. Alaturi de telefonie si posta traditionala, comunicarea online a ajuns sa fie monitorizata, asa cum Inteligenta dorea inca din anii 90.

Desigur, infrastructurile care depind acum de retele informatizate, cum ar fi cele fiscale sau de trafic aerian, nu sunt doar tinta atacurilor teroriste, ci deseori sunt sponsorizate de alte state, de ex China ataca frecvent SUA in acest mod. Dar cultura de securitate nu tine doar de stat si companii producatoare de softuri anti spyware, ci si de oamenii de rand, care trebuie sa inteleaga riscurile utilizarii neprotejate a Internetului si sa actioneze in consecinta.

vineri, 9 iulie 2010

Subveghere si catopticon

Jean-Gabriel Ganascia propune termenul de Catopticon in locul Panopticului si preia ideea de sousveillance (supraveghere inversata) de la Steve Mann, pentru a descrie posibilitatile pe care tehnologia moderna le deschide in favoarea democratiei.

El pleaca de la distinctia spatiu public-spatiu privat pe care o facuse Hannah Arendt intr-o perioada a totalitarismelor. Daca in acea perioada oamenii se retrageau in sfera privata, din cauza ca orice dezbatere publica ar fi fost vazuta ca o tradare a telurilor fasciste, iata ca azi lucrurile s-au inversat. Prin dispozitive ca telefoane dotate cu camere foto/video si acces la Internet, sfera privata dispare in favoarea celei publice. Traim intr-o epoca exhibitionista, in care oamenii declara de buna voie ce fac si la ce se gandesc.

Cum se traduce aceasta schimbare in termeni politici? In mod normal, ar trebui ca democratia sa fie intarita prin cresterea transparentei, dar sfera publica - in sensul discutiilor despre "public affairs" - nu este de fapt promovata. Totusi, exista acum, mai mult decat oricand, posibilitatea controlului de jos in sus, deoarece este mai simplu pt un cetatean sa urmareasca ce fac autoritatile. In SUA s-a inceput deja implementarea Guvernului 2.0 prin site-uri ca acesta care arata unde merg banii publici.

O alta ipostaza a democratizarii generate de Internet este posibilitatea de a posta (pe bloguri, retele de socializare) informatii care in mod normal nu ar fi publicate de state sau mari trusturi media, desi aceasta este discutabila. Cu toata controversa legata de verificabilitatea jurnalismului amator, avem macar o dovada in plus ca traim intr-o societate in care toata lumea poate supraveghea pe toata lumea.

Pentru a generaliza, Ganascia introduce deci termenul Catopticon (catoptrica fiind un capitol al opticii care studiază fenomenele de reflexie a luminii), o "arhitectura" in care exista transparenta generalizata - nu doar a periferiei pentru centru, egalitate in sensul ca toti se pot urmari intre ei si comunicare transparenta posibila intre oricine si oricine.

Acest model lipsit de ierarhie este ideal, iar clasicele modele Panoptic inca mai rezista in locuri ca Coreea de Nord sau, mai limitat, in China. Mai mult, posibilitatile noastre cognitive sunt limitate; neputand urmari pe toti ceilalti 6 mld de oameni, ne focalizam pe cativa, iar idolii care reusesc sa atraga atentia multimilor au un avantaj important. In final, lupta pentru popularitate a unui site poate duce la spamdexing, ceea ce provoaca confuzie printre ceilalti internauti.

Un lucru care nu poate fi contrazis este insa faptul ca infractorii pot fi mai usor prinsi si pedepsiti atunci cand exista mai multi ochi care vegheaza, de aceea guvernul Regatului Unit acorda recompense pentru cei care urmaresc pe Internet imaginile filmate in locuri publice si descopera astfel "comportamente antisociale" (furt, vandalism etc), pe acest site.

Sa te porti mereu ca si cum toti te-ar putea vedea este pt unii un lucru dezirabil dpdv social, pt altii nu...Posibilitate sa fii urmarit de la distanta de partenerul de viata in timpul unei plimbari romantice cu altcineva, sau alta situatie asemenea, pare sa-i sperie pe unii, care isi vad amenintata libertatea personala. Dar se poate argumenta ca cei care simt nevoia sa se ascunda oricum nu sunt cu adevarat liberi.