joi, 25 martie 2010

Asta pentru ca cei de la Blue Air m-au enervat

Un tip stă în Danny’s Bar la aeroportul Changi din Singapore şi observă o femeie foarte atrăgătoare la masa de lângă el. “E atât de frumoasă, că trebuie să fie însoţitoare de zbor”, îşi spune. “Dar pentru ce companie o lucra?”. Ca să intre în vorbă, se întoarce către ea şi-i şopteşte sloganul Delta Airlines: “Love to fly and it shows?”. Femeia se uită la el derutată. “Deci, nu lucrează la Delta”, îşi spune omul. Peste o clipă, îi vine altă idee: “Something special in the air?”. Ea pare la fel de derutată, deci Singapore Airlines cade de pe listă. Mai încearcă şi sloganul Thai Airways: “Smooth as silk”. De data asta, femeia se întoarce către el: “What the f*ck do you want?”. Tipul se lasă pe spate satisfăcut: “Aaahhhh, BLUE AIR!”.

marți, 23 martie 2010

Noul capitalism sau neofeudalism?



Hegel spunea, demult, ca istoria este ca o spirala a lui Moebius, adica se repeta mereu, dar nu sub exact aceeasi forma. Marx a preluat aceasta teorie, sustinand ca dupa feudalism vine neaparat capitalism, dupa care apare inevitabil socialismul, culminand cu intoarcerea la comuna - de data asta nu primitiva, ci avansata stiintific si tehnologic.

Privind in urma, putem considera ca modernitatea este analoaga cu antichitatea, iar socialismul a existat si el, desi nu in toata lumea si nu pt mult timp...Dar ce ne facem cu postmodernismul, aceasta lume a Internetului? Traim, paradoxal, vremuri apatice si in acelasi timp zbuciumate.

In ultimul timp au existat numeroase atacuri la Facebook, referitor la originalitatea platformei (acuzatia ca Zuckerberg ar fi furat ideea) sau la privatitatea conturilor. Criticile adresate Google-ului sunt in schimb mai vechi, dar constante. Nu de mult, alta corporatie - Vodafone - avertiza Uniunea Europeana asupra monopolului detinut de Google, care ii aduce castiguri nejustificate.

Citind acest editorial al lui Tudor Tepeneag, l-am descoperit pe Matteo Pasquinelli, un teoretician al new media. Pana sa dau de perspectiva acestuia din urma, vedeam doar jumatatea plina a paharului: cum ne ajuta pe noi Google si cum merita deci averi colosale, in ciuda unor episoade ca Gmail-Buzz.

Pasquinelli nu se refera insa la dataveillance (teoria Big Brother sau Panopticon-ul lui Foucault), ci la algoritmul PageRank, care este expresia capitalismului cognitiv. Nu este nimic rau in a da intelectului comun valoare in retea, dar Google detine hegemonia, devenind astfel un rentier virtual in economia bazata pe cunoastere/atentie. Practic, prin Adwords si Adsense, Google poate fi considerat un parazit, desi aparent ofera servicii gratuite benevol. Ce expresie mai puternica a globalizarii decat aceasta companie, un actor deja international, care ne controleaza vietile mai mult decat o fac statele?

In cartea sa, Animal Spirits: A Bestiary of the Commons, Pasquinelli extinde aceasta teorie la politica bunurilor comune, cum ar fi Creative Commmons in arta. Nu am citit-o inca, dar descrierea sugereaza ca in spatele Free Culture se ascunde un model de afaceri parazitar al corporatiilor. Intr-o lume (digitala) lovita de criza, autonomia retelelor este ameninatata, asa cum spune Pasquinelli intr-o maniera "politically incorrect".

Etapa "comunista" a impartasirii de continut pe Internet pare sa arda rapid, odata cu noile interdictii impotriva file sharing-ului. Practic, perioada in care traim poate fi considerata o intoarcere la feudalism. Cum arata oare capitalismul care urmeaza? Nu cred ca il vom apuca, cu toata viteza acestui secol, cu atat mai putin "epoca de aur" ce va sa vie.

joi, 18 martie 2010

Masini care ne citesc gandurile. Ce urmeaza?


Am citit aici despre posibilitatea ca in viitorul relativ apropiat calculatoarele sa ne citeasca gandurile, asta dupa ce mai citisem despre redarea viselor (cele din timpul somnului) care mi s-a parut un proiect interesant. Avem deja testele poligraf care pot arata daca minti sau nu, dar ele pot fi pacalite si in plus se folosesc doar in cadrul anchetelor criminale, din cate stiu.

Posibilitatea ca o masinarie sa stie la ce te gandesti (deocamdata e vorba de amintiri pe care se concentreaza o persoana in timpul experimentului) ma pune tocmai pe ganduri. Ar fi bine sa putem trai fara minciuni, telepatic, iar misterul sa nu se mai refere la persoane, ci doar la lucruri pe care nu le putem (inca) intelege (oare?). Poate ca faptul ca ascundem anumite ganduri acum se va dovedi o stupizenie candva, deci trendul pe care l-a inceput Internetul de a impartasi informatia in dauna intimitatii se va generaliza dincolo de limitele imaginate.

Dar...ce se intampla cand aceasta tehnologie cade in mainile unui regim politic autoritar, care ar putea astfel sa controleze chiar totul? Oricat de oprimat ai fi, ramai macar cu libertatea gandului, dar daca si aceasta iti e luata, din cauza ca nu toti am avea acces la astfel de computere, ar lua nastere o diferenta enorma de putere intre haves si have-nots.

Ca orice inventie revolutionara (clonare etc) care poate parea stiintifico-fantastica, puteam vedea un viitor utopic sau distopic, in functie de propriul optimist respectiv pesimism.

marți, 2 martie 2010

Lucrurile scapa de sub control



Mai demult citeam ca anumiti fermieri din China (tarani adevarati, nu feisbuchisti) renuntau la agricultura penru ca faceau mai multi bani online, din World of Warcraft. S-a intors roata intr-un fel, dar pe alte plaiuri. Iata ca a aparut jobul de farmvillist.