miercuri, 24 februarie 2010

Mamele surogat si maternitatea

Progresele medicinei au făcut posibil ca şi femeile care nu pot naşte copii să fie mame, dacă nu biologice măcar genetice. Există şi familii bogate care apelează la aceste „minuni alte tehnicii moderne” nu pentru că femeia nu ar putea să nască, ci pentru că nu vrea să treacă prin chinurile sarcinii sau să-şi pună în pericol silueta, ceea ce e de preferat şi pentru partenerul ei.

Au apărut destule filme care arată problemele legate de aceste cazuri, şi anume că o mamă surogat se ataşează uneori de fătul pe care îl poartă în pântece, chiar dacă nu este copilul său dpdv genetic. Contractele pot fi respectate, dar dramele rămân.

Mă întreb ce se întâmplă într-o astfel de familie bogată odată ce copilul este născut. Mama genetică nu are lapte (pentru că nu a rămas vreodată însărcinată) deci copilul va fi alăptat artificial sau de o doică. Această practică a alăptării de către doică e foarte veche şi în anumite culturi doica este considerată un fel de a doua mamă. Presupun mai departe că o femeie din această clasă socială înaltă nu va renunţa la cariera sau preocupările sale odată cu venirea pe lume a copilului, de care se va ocupa un babysitter. Se mai practică în unele familii şi trimiterea copilului la o şcoală bună dar îndepărtată (pe vremuri la pension sau mânăstire) de unde se întoarce rar acasă. Şi atunci mă întreb unde poate interveni, în povestea asta, instinctul matern?

Dacă un copil nu este adus pe lume de o femeie, nu este alăptat, îngrijit şi educat de ea, ci poartă doar moştenirea sa genetică, atunci ea nu este o mamă ci…un al doilea tată. Nu ştiu dacă există destule cazuri deocamdată pentru a se face o cercetare cu privire la relaţia mamă-copil de acest tip, dar ipoteza mea este că femeile respective nu se ataşează la fel de mult de copil ca o mamă de tip tradiţional.

În Brave New World, nuvela SF a lui Huxley, era de neconceput ca o femeie să fie mamă. Statul se ocupă de tot, de la „producţia” de copii în eprubetă până la condiţionarea lor ce urma să îi facă cetăţeni de un tip sau altul. Când una dintre ele nimereşte în mijlocul „sălbaticilor” şi naşte un copil pe care îl creşte singură, ea este singura femeie din acea societate care are sentimente materne faţă de fiul ei.

În anumite triburi izolate, nu se ştie legătura dintre sex şi naşterea copiilor, de aceea nici nu există sentimentul patern, copilul este doar al mamei. În cultura noastră modernă, relaţia tată-copil este puternică pentru că taţii ştiu că acei copii sunt urmaşii lor; dar nu la fel de strânsă ca legătura dintre mamă şi copil, tocmai pentru că mama este intim legată de făt şi are un rol mai mare în creşterea ulterioară a copilului. Astfel că sunt mai multe cazuri de bărbaţi decât femei care îşi părăsesc familia (eventual pentru a întemeia alta), de bărbaţi care abuzează de copiii lor etc. Sunt oare femeile care au devenit doar genetic mame predispuse la un astfel de comportament mai des întâlnit la bărbaţi? Ar fi interesant de studiat asta.

Să fie această formă de egalitate de gen viitorul, ca în Minunata Lume Nouă, dacă se vor păstra diferenţele dintre clase sociale ce fac posibilă plătirea mamelor surogat? Da sau nu, e greu să stabilim dacă e bine/rău. Pe de o parte, sunt sigură că unele femei îşi doresc o astfel de maternitate facilă, care le acordă mai multă libertate, pe de altă parte acest "aranjament" nu e natural, cu toate consecinţele care derivă.

luni, 15 februarie 2010

Nuditatea nonsexuala

Exista o dezbatere mai larga privitoare la nuditate, dar ma voi limita in cele ce urmeaza la postarea de fotografii cu mame care alapteaza, pe Facebook. De curand a fost o discutie in America despre dreptul mamelor de a alapta in public, ex. in restaurante. Mai recent, Facebook a interzis pozele cu femei alaptand, ceea ce a starnit proteste (cum ar fi grupuri si pagini de sustinere a pozelor cu mame alaptand copii).

De ce este acesta un subiect controversat? Avem desigur nuduri in arta, inclusiv nuduri de femei cu copii la san, in fata carora nu ne scandalizam. Lucrurile se schimba insa cand o persoana in carne si oase isi hraneste bebelusul in fata noastra, chiar si intr-o fotografie care apare pe "peretele" FB. Asta pentru ca, in cultura noastra, sanii sunt o parte anatomica tabu, se expun eventual numai la plaja. Dar si daca am vedea o femeie alaptand vara pe plaja, tot ar fi ciudat, nu?

Exista pareri pro si contra, respectiv cei care sustin libertatea si lipsa de prejudecati si cei mai pudibonzi care sustin decenta in public. Fotografia pe care o postez aici prezinta un schimb de pareri dintre o persoana care a reactionat negativ la postarea unei fotografii facute de o mama in timp ce isi alapta copilul si...toti ceilalti comentatori (printre care tatal si alte mame).

Ceea ce vreau sa adaug pentru cantarirea acestei situatii este ca taticul care a postat respectiva poza are nu mai putin de 847 prieteni pe FB. Departe de limita de 5000 de pe FB, totusi exista teorii care spun ca nu poti avea peste 150 de prieteni in sensul tare al cuvantului. Acest barbat este cum s-ar zice in engleza semifamous, deci presupun ca multe persoane i-au dat add fara sa-l cunoasca de fapt. Toate aceste persoane (in functie de setarile contului sau, posibil mai multe) pot vedea respectiva fotografie...

In alta ordine de idei, tipul a postat o fotografie in care el era imbracat si sotia sa insarcinata goala pana la brau. Unul dintre comentatori i-a spus ca aceasta imagine ii aminteste de Dali si Gala. Atunci mi-am dat seama ca folosim dublu standard in aprecierea "decentei": pentru artisti si pentru restul oamenilor.

miercuri, 3 februarie 2010

Cum sa minti non-verbal


Intotdeauna m-am gandit ca genul de articol care ii invata pe unii cum sa realizeze ca sunt mintiti poate servi exact scopului opus, si anume sa-i invete pe mincinosi sa se fereasca de a fi prinsi. Deci, ca sa le scurtez durata de procesare a mitomanilor, iata si cateva sfaturi, pe scurt.
1. Daca te uiti in sus spre dreapta ta, e clar ca inventezi. Deci controleaza-te sa privesti in sus spre stanga ta atunci cand minti, ca si cum ti-ai aduce aminte ce ai vazut.
2. La fel, daca vrei sa mimezi ca iti aduci aminte ce ai auzit, priveste din mijloc spre stanga, nu lasa ochii sa-ti fuga din mijloc spre dreapta, asa cum e natural cand vinzi gogosi.
3. Retine, cand cineva isi analizeaza sentimentele, se uita in jos spre dreapta lui. Daca nu ai sentimente si totusi vrei sa dai impresia asta, stii ce trebuie sa faci.
4. Cand cineva se uita in jos spre stanga lui, este pentru ca vorbeste singur, in gand. Bine de stiut...
5. Dilatarea pupilei, care arata ca cineva e interesat de altcineva, e mai greu de mimat, dar pt cazuri extreme exista substante si lentile de contact cosmetice.

Mai sunt si alte trucuri referitoare la comunicarea cu ochii, dintre care mentionez:
- ochii ratacitori (care se uita pe fereastra de ex) dau semnalul "ma plictisesc, vreau sa fiu in alta parte", deci nu fa asta decat daca vrei ca asta sa fie mesajul
- poti seduce cu ochii (valabil mai ales pentru femei) cu capul putin aplecat si privind in sus, pt ca dai impresia de "nevoie de protectie"
- o metoda de intimidare a interlocutorului poate fi privitul la "al treilea ochi" adica punctul dintre sprancene.

Sa lasam ipocrizia la o parte, in speranta ca acest articol ii scuteste pe efort pe cei care vor sa manipuleze adevarul.