joi, 30 aprilie 2009

Tehnologia, mama totalitarismelor


În general sunt o entuziastă a noilor sau chiar vechilor gadgeturi, doar tehnica modernă ne face viaţa mai uşoară şi deci mai frumoasă. Totuşi când ajung să primesc pe mail oferte de liesdetectors, fie acestea adevărate sau false, mi se pare că mai bine ne-am duce înapoi în peşteri.

Nu sunt o persoană care îşi preţuieşte intimitatea de parcă ar fi ceva sacru, cum fac unii. Din contră, sunt pentru transparenţă, şi nu mă deranjează că există camere de luat vederi în spaţiile publice, e un preţ plătit în schimbul siguranţei. Dar mă întreb de ce sunt oamenii atât de intrigaţi când vine vorba de acţiunile autorităţilor ex Big Brother în UK şi nu de faptul că ne spionăm unii pe alţii, în privat.

Faptul că putem cumpăra pix cu cameră si microfon incorporate, soluţii de urmărire a telefonului mobil şi a computerului mă face să cred că trăim într-o lume în care încrederea nu-şi mai are locul. La serviciu se urmăreşte ce scrii pe mess, acasă partenerul îţi citeşte sms-urile, şi asta după ce de-abia ai scăpat de părinţii cu care locuiai şi care ridicau încet receptorul celuilalt telefon fix ca să te asculte (pentru generaţiile mai vechi).

Stau şi mă întreb, oare dacă ştim cu toţii că vom fi prinşi cu minciuna, ne vom resemna şi vom face totul aşa cum trebuie (chiar dacă asta nu e adevărata noastră natură) sau vom găsi noi moduri de a ne păcăli unii pe alţii? În ambele cazuri mi se pare că aceste obiecte (de altfel ilegale) sunt inutile: nu îţi trebuie de ex un partener de afaceri care joacă un rol doar pentru că se simte prins; mai devreme sau mai târziu va şti cum să te fenteze.

Ce ne lipseşte este prietenia autentică.

duminică, 12 aprilie 2009

Am nimerit pe...


...Stumble Upon, care îmi făcea cu ochiul de ceva timp, dar eu îl ignoram. Când în sfârşit am văzut care e treaba, am devenit dependentă. Am navigat din site în site cam tot timpul meu liber, zile la rând. Câteodată nimeream pe câte un blog atât de haios încât simţeam nevoia să citesc toate post-urile de la începuturi şi până în zilele noastre. Evident asta prelungea timpul irosit cu plăcere.
Totuşi, nici până acum n-am înţeles clar cum funcţionează. Fiecare site este reviewed şi cu cât e mai popular cu atât are şanse să apară printre primele. Apărând printre primele, are mari şanse să fie popular...Ok, dar după ce trec zeci de pagini web la favorite, ar trebui să-mi înveţe gusturile şi să-mi facă recomandări când mă loghez, ceva în genul photoree. Şi atunci, de ce ne învârtim uneori în cercuri de vreo zece veşnice site-uri, când Internetul are nenumărate locuri demne de vizitat?
Apoi am descoperit că nu sunt singura nemulţumită. S-a făcut deja o "plângere" oficială pe Encyclopaedia Dramatica. Eu n-aş fi atât de dură (dar nici la fel de amuzantă) pentru că, în fond, stumbleupon m-a purtat prin diverse emoţii, de la povestiri mişcătoare la poze surprinzătoare trecând prin muzică bună. Poate spun asta pentru că n-am gusturi elitiste sau doar pentru că sunt încă, totuşi, o newbie. Peste ani şi ani îmi voi aminti această mare descoperire, aşa cum colonelul Aureliano Buendia îşi amintea de ziua când tatăl său l-a dus să vadă marea invenţie a secolului: gheaţa.