marți, 1 august 2017

Creşterea pisicii 101

Pentru că am adoptat recent un pisoi, am studiat în ultima vreme diverse materiale despre cum să creşti o pisică, de la broşuri la enciclopedii. Cea mai completă carte de care am dat şi pe care o recomand este "Think like a cat" de Pam Johnson-Bennett, dar aceasta nu are imagini, de aceea e bine să o completezi cu materiale online sau tipărite care au fotografii. Voi încerca să fac un rezumat cu informaţii de bază, de folos celor care au pentru prima dată o pisică şi vor să găsească o introducere în minunata lume felină. Dacă vrei o pisică, poţi începe cu acest filmuleţ care îţi explică destul de bine comportamentul ei aparent ciudat:

Fiindcă motănelul meu este de rasă comună şi nu am alte animale de companie, nu m-am interesat foarte mult de anumite aspecte cum ar fi: femelele gravide şi femela cu pui în perioada de alăptare, pisici în vârstă, probleme specifice ale diferitelor rase, cum să procedezi cu pisica atunci când ai deja un câine sau vrei să adopţi unul etc. deci ce scriu aici nu este nici pe departe exhaustiv, dar fiecare poate să se documenteze mai mult, în funcţie de situaţia sa.

În primul rând, te-ai gândit să-ţi iei o pisică, dar nu eşti sigur dacă să faci asta. Uneori vezi pui foarte drăgălaşi, pe stradă sau pe care cineva încearcă să ţi-i dea (gratis sau nu) şi e greu să rezişti tentaţiei, mai ales dacă faci o vizită la adăpostul de pisici - unde sunt nişte exemplare tare simpatice. Chiar dacă nu ai alergie la pisici şi îţi plac aceste animale, trebuie să ţii cont de faptul că o pisică are nevoie de atenţie şi îngrijirea ei presupune mai mulţi sau mai puţini bani. 

Deci nu-ţi lua pisică dacă eşti mai mereu plecat sau cel puţin ia două ca să-şi ţină companie când tu eşti la serviciu. În caz că ai copii mici, aceştia trebuie supravegheaţi permanent în preajma pisicii pentru că pot să se joace cu ea într-un fel care ei nu îi place. Dacă ai sau copiii tăi au hamster, peşti sau canar, ele trebuie ţinute într-o cameră separată, unde nu intră pisica. Ce se va întâmpla dacă vei avea un partener care nu suportă pisica? În general, încearcă să previi posibilitatea de a abandona o pisică.

Dacă îţi iei o pisică de rasă poţi afla multe despre personalitatea ei înainte să crească, mai ales dacă îi cunoşti părinţii; pisicile adoptate fără istoric sunt imprevizibile. Pe de altă parte, rasa comună este mai rezistentă la boli, fiind mai aproape de strămoşul ei sălbatic, iar rasele care au fost obţinute în timp de om moştenesc boli genetice. Deşi sunt frumoase, rasele cu păr lung lasă mult păr în casă şi au un risc mai mare de a regurgita părul. Pisicile Sphynx (fără blană) sunt în general mai greu de întreţinut, din alte motive. 

Personal, cred că cel mai bine e să adopţi o pisică de la adăpost sau un pui abandonat, găsit pe stradă, pentru că nu e atât de costisitor şi participi la soluţionarea problemei pisicilor fără stăpân. Cel puţin în Bucureşti, au apărut foarte multe, acum că nu prea mai există câini maidanezi. Strada e un loc periculos pentru pisici, care pot fi lovite de maşini, suferă de frig iarna şi în general găsesc cu greu hrană. Ca să nu mai vorbesc de psihopaţii care fac rău pisicilor.

În caz că adopţi un pui, nu-l separa de mamă până la aprox opt săptămâni când poate fi înţărcat. Puii de pisică trebuie hrăniţi cu lapte special (în caz că au fost separaţi precoce de mama lor); laptele de vacă le poate face rău. Dacă e posibil, du întâi pisica la veterinar şi apoi acasă, în caz că nu ai luat-o de la cineva care ţi-a dat carnetul ei de sănătate şi are vaccinurile făcute. Poţi să cumperi un pătuţ pentru pisică, dar ea va dormi unde vrea, de exemplu cu tine în pat, dacă o laşi.

Veterinarul îţi va da un carnet de sănătate al pisicii, care-ţi va fi de folos inclusiv dacă vrei să pleci cu ea din ţară, şi va stabili un program de vaccinare. Este posibil ca puiul să aibă paraziţi interni pentru că sistemul digestiv nu este bine dezvoltat, pentru care va primi o pastilă specială. Multe pisici de pe stradă au purici şi râie auriculară. Şi pentru acestea există medicamente speciale. 

Dacă vrei să speli pisicuţa găsită murdară, închide uşa de la baie ca să nu fugă şi bag-o în chiuvetă sau cadă; e bine să ai un suport de cauciuc anti-alunecare. Trebuie să ai un şampon pentru pisici, care va costa mai mult decât şamponul tău :) Nu uda pisica pe cap, ci şterge-i urechile, eventual ochii (la persane se acumulează pete lacrimale sub ochi) cu o cârpiţă sau vată umezită. 

Şterge pisica în prosoape mai vechi - eventual îmbracă-te şi tu în haine mai proaste pentru că e posibil să se zbată când o speli - şi apoi usuc-o cu foehn-ul dat la minim. Înainte de spălare, este bine să fie periată, mai ales dacă are părul lung. Apropo de asta, pisica cu păr lung trebuie periată zilnic şi spălată o dată la 1-2 luni. Rasele cu păr scurt pot fi periate doar o dată pe săptămână şi spălate mai rar. În caz că nu stau să le dai cu peria, poţi folosi o mănuşă specială. E bine să le simţi corpul cu mâna ca să vezi dacă e ceva anormal cum ar fi o tumoare ce se simte prin piele.

Pare exagerat, dar se recomandă şi spălarea zilnică pe dinţi a pisicii, cu o pastă - cum altfel? - specială şi periuţă pentru copii. Asta dacă reuşeşti să faci pisica să stea. Este o provocare şi când trebuie să-i dai o pastilă.

Ca mâncare de pisici sunt produse variate pe piaţă, dar două categorii principale: mâncare umedă şi uscată. Poţi să-i faci mâncare şi tu, dacă ţii cont de nevoile ei: multe proteine, un consum moderat de grăsimi, puţini carbohidraţi. În niciun caz nu impune pisicii un regim vegetarian sau vegan! Pisica e un animal carnivor, iar dacă tu eşti împotriva consumului de carne, mai bine nu-ţi lua pisică sau fă o excepţie pentru ea, având în vedere că acesta e regimul alimentar natural pentru feline. Nu uita să-i pui şi apă proaspătă într-un bol separat şi spală bolurile zilnic.

Pisicile care sunt hrănite doar cu mâncare uscată, care e lăsată toată ziua în bol, au tendinţa de îngrăşare după ce cresc şi sunt castrate, pentru că nu prea mai fac mişcare. Este recomandabil ca puiul să fie hrănit de 4 ori pe zi cu mâncare specială pentru pui, iar pisica adultă de două ori pe zi. Eventual încălzeşte mâncarea umedă pe care o ţii la frigider, cum ar fi resturile dintr-o conservă. Orice schimbare de dietă se face treptat, pentru că pisicile pot fi foarte mofturoase. 

Dacă pisica este deja obeză (nu îi simţi oasele la atingere), joacă-te mai mult cu ea - ca să slăbească făcând mişcare - şi apoi hrăneşte-o, ca răsplată. Poţi folosi jucării în care se pune mâncare uscată pentru care pisica trebuie să "muncească". De exemplu un dispenser cu găurele din care ies bucăţele de mâncare atunci când este agitat de pisică prin casă. Există şi gustări speciale pentru a antrena pisica, dar poţi folosi şi mâncare obişnuită, oferindu-i porţii mici când ea face un lucru pe care vrei să o înveţi, de exemplu răspunde la nume. 

Numele ei trebuie să fie cât mai simplu (una sau două silabe) şi trebuie să o chemi mereu pe acelaşi nume. Nu o striga chiar cum intrii în casă pentru că vrei să eviţi să stea pe lângă uşă, fiind posibil să fugă. Nu-i striga numele furios pentru că nu o să-ţi mai răspundă. Nu o bate niciodată si nu o pedepsi pentru că ai găsit mobila zgâriată - ea nu vede ceva rău în asta şi nici nu va face legătura dacă nu e o reacţie imediată - şi nu-i băga nasul în litieră ca s-o înveţi să-şi facă acolo nevoile pentru că vei obţine efectul contrar.

Pentru litieră există mai multe soluţii, fiind disponibile litiere descoperite, care sunt mai bune pentru ea, dar din care va împrăştia nisipul, şi cele acoperite, care sunt mai bune pentru tine, dar în care pisica va suferi din cauza spaţiului îngust şi a mirosului concentrat. Dacă pisica nu vrea să facă la litieră, sunt mai multe motive posibile, cel mai frecvent fiind murdăria litierei. Aceasta trebuie curăţată zilnic sau chiar de două ori pe zi, ca best practice. 

Dacă pisica nu e pretenţioasă, poţi curăţa mai rar litiera (mai ales cu cea acoperită nu te va deranja mirosul câteva zile), dar este bine să vezi în fiecare zi dacă face pipi normal sau dacă are diaree, pentru că poţi să o duci din timp la veterinar în caz că este ceva în neregulă. Litiera trebuie pusă mai departe faţă de locul unde mănâncă, într-o cameră unde are mereu acces şi care nu e foarte umedă; dacă o pui în baie, este recomandabil ca baia să fie bine ventilată. 

Fiecare pisică trebuie să aibă litiera ei şi sunt unele pretenţioase care vor litieră separată pentru treaba mică şi cea mare. S-ar putea să nu-i placă nisipul, deci încearcă mai multe tipuri de nisip. Dacă face pipi în altă parte decât în litieră - pe covor, canapea etc - spală imediat locul ca pisica să nu simtă mirosul şi să facă din nou acolo. În caz că ai găsit caca pe parchet, ia-l cât poţi de bine cu mănuşi sau hârtii şi pune-l în litieră, ca să înţeleagă că trebuie făcut acolo şi nu în altă parte. 

O femeie însărcinată trebuie să se ferească de excrementele pisicii pentru că poate lua toxoplasmoză. Dacă e posibil, nu trebuie să facă ea curat la litieră, ci altcineva. Dacă nu, să folosească mănuşi de protecţie şi să se spele pe mâini temeinic pentru că poate face rău fătului. În general, e bine să fii cât mai curat şi ordonat când ai pisică, pentru că ea poate mânca de pe jos tot felul de lucruri care îi fac rău şi, mai rău decât un câine, ajunge în locuri înalte unde are acces la orice lucru neînchis în dulap. 

Pentru siguranţa pisicii, nu o lăsa în balcon (cel puţin nu dacă ai balconul deschis) pentru că ea poate sări după un porumbel - nu-şi dă seama la ce înălţime e. Nu păstra plante care pot fi otrăvitoare pentru ea - pisicilor le place să roadă ierburi - şi nu lăsa la îndemână medicamentele tale sau orice ar putea înghiţi şi îi face rău, mai ales când este mică. Pisica e ca un copil mic: orice precauţii ai lua pentru un bebeluş - de ex să pui protecţie la prize, poţi lua şi pentru ea.

Tot pentru siguranţa ei, nu o lăsa singură pe stradă decât dacă era deja adultă obişnuită cu acest stil de viaţă când ai primit-o în curte la tine. Dacă vrei să o plimbi există hamuri pentru pisici şi orice pisică ar trebui să aibă o zgardă cu informaţii vitale - nr tău de telefon în caz că se pierde - pentru eventualitatea în care fuge de acasă. Se mai poate implanta un cip, care în unele ţări e chiar obligatoriu. Ca să nu se simtă ca la închisoare, ia-i accesorii pentru casă care le plac pisicilor plus jucării care să imite prada ei naturală (şoricei, păsărele, insecte).

Locul de zgâriat este de asemenea important deoarece pisicile au instinctul de a zgâria şi în lipsa unui sisal (pe care poţi sa-l construieşti şi tu) o sa-ţi distrugă mobila. Ghearele pisicii, mai exact ultimii mm înainte de curbură, pot fi tăiate lunar, cu atenţie să nu tai prea mult, ceea ce ar fi dureros pentru ele. Dacă totuşi zgârâie se pot pune nişte "unghii false" de plastic peste cele naturale, dar să sperăm că nu se ajunge aici cu pisica ta. Nu lăsa pisoiul să muşte când te joci cu el, îl înveţi prost pentru când se face mai mare.

Când ajung la 6-8 luni, pisicile devin adolescente care se pot reproduce. Femelele vor scoate sunetele acelea stridente noaptea, iar masculii vor face pipi din picioare în toate colţurile posibile. Soluţia este să castrezi sau să neutralizezi pisica, ceea ce o fereşte de o serie de boli. Dacă vrei ca periodic femela să aibă pui şi motanul să fie dat la montă, există şi anticoncepţionale care le fac să nu mai fie în călduri tot timpul, dar acestea au efecte secundare nocive pentru pisici. Pisica fertilă este mai greu de gestionat decât una fără organe genitale, care e în general mai docilă.

În caz că pleci în vacanţă, cel mai bine este ca în lipsa ta să vină zilnic o persoană de încredere care să-i dea de mâncare, să se joace cu ea şi să-i cureţe litiera, pentru că pisicilor le place rutina, nu schimbarea. Dacă nu este posibil, caută un loc cu cat sitters, care îţi vor adăposti şi îngriji pisica. Poţi să o iei cu tine în vacanţă dacă hotelul unde stai şi avionul cu care mergi acceptă animale de companie. 

Când mergi cu maşina, nu o lăsa în soare cât timp tu opreşti la benzinărie să mergi la toaletă şi să cumperi ceva, pentru că pisicile sunt mai sensibile decât oamenii la căldură. În orice caz, foloseşte un transportor (care se pune pe bancheta din spatele maşinii şi peste care se pune centura), eventual unul aprobat de companii aeriene. Reţine că orice mutare este stresantă pentru pisică. Chiar dacă renovezi o cameră, încearcă să-i oferi un loc de linişte în altă cameră.

Pentru urgenţe, e bine să ştii care e cel mai apropiat spital sau clinică veterinară unde poţi merge la orice oră. De altfel e bine să ai în casă o trusă de prim ajutor pentru pisică şi să fii cât de cât familiar cu acordarea primului ajutor unei pisici. De exemplu şi pisicilor li se face respiraţie gură la gură, dar masajul cardiac trebuie făcut cu grijă să nu-i rupi coastele. E recomandabil să ai şi provizii de hrană pentru ea (cum ai avea pentru tine) în cazul unui dezastru natural în care magazinele ar fi închise o vreme. Nu în ultimul rând, o poză recentă cu ea pe care poţi să foloseşti în caz că dispare.

Cu vârsta, pisicile devin mai dificile, iar unele sunt dificile încă din tinereţe. Este greu de crezut, dar şi animalele au tulburări de personalitate care pot fi rezolvate prin terapie - pentru asta ai nevoie de un specialist în comportamentul pisicii - şi în ultimă instanţă cu medicamente. Dacă îţi permiţi, fă tot ce se poate să "recuperezi" o pisică prea timidă sau prea agresivă, nu te grăbi să o părăseşti sau să o eutanasiezi pentru că nu se comportă aşa cum doreşti tu. Încearcă să înţelegi ce "comunică" prin mieunat şi nu o compara cu un câine. Pisica este unică în multe feluri.

luni, 6 martie 2017

Oamenii străzii

Am trimis pe 22 februarie un mail către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5, pentru că am vrut să aflu ce se face pentru persoanele fără adăpost, din banii de taxe şi impozite locale. Azi am primit răspunsul, de la care poţi pleca dacă vrei să fii voluntar(ă) în asociaţii care se ocupă cu ajutarea acestor persoane sau doar să presezi autorităţile să se implice mai mult. 

În primul rând, există adăposturi pentru persoanele fără domiciliu? Pe scurt: da, unul pentru copii, niciunul pentru adulţi, în acest sector. Există o cantină socială în Ferentari despre care nu ştiu prea multe, dar din câte văd nu se adresează chiar persoanelor fără adăpost, din moment ce e nevoie de acte pentru a face dosarul prin care să beneficieze de serviciu - acte pe care presupun ca nu le au aceste persoane. Ar putea să se adreseze la Evidenţa Populaţiei, însă nu ştiu cât de mulţi sunt în măsură să trateze cu autorităţile, mai ales că unii poliţişti au obiceiul să-i bată fără motiv.

Mai există un program de asistenţă a persoanelor dependente de substanţe (alcool, droguri etc), dar cum instituţia scrie că persoanele fără adăpost "pot fi incluse" în program, nu că au fost şi sunt incluse cu succes, mă face să cred că nici acest program nu are o componentă dedicată dependenţilor din stradă. Dependenţa este una din cauzele pierderii domiciliului, printre altele.


Nu se menţionează nicio baie comunală în sector, în schimb se precizează un ajutor de 100 de lei pe lună sub formă de tichete pentru persoanele cu handicap. Din nou, e nevoie de un dosar ca să arăţi că ai un handicap, iar dacă handicapul este psihic, trebuie să fie foarte greu pentru cineva să obţină în mod independent această formă de ajutor. 

Interesant este că există teoretic un ajutor de plată a chiriei, dar nu sunt clare şi condiţiile în care se oferă acesta. La fel, oricine vrea să-şi continue studiile abandonate "poate" fi inclus în programul "A II-a şansă", dar câte persoane adulte fără adăpost beneficiază de acest program nu este clar. 



La final, instituţia informează că a depistat 109 adulţi fără adăpost - ei sunt probabil mai mulţi, dar poate s-au ascuns ca să nu fie "depistaţi" - dintre care 28 au fost incluşi într-un program de plată a chiriei; nu ştiu dacă e vorba de părinţii unor copii sau pur şi simplu adulţi fără familie. Dar presupun că ajutorul se oferă în mod prioritar copiilor şi deci părinţilor acestora. Oricum, aceste persoane au fost sprijinite de DGASPC sector 5 şi pentru găsirea unui loc de muncă, ceea ce este un lucru bun, pentru început (dacă informaţiile sunt corecte).


Există un Serviciu de Intervenţie pentru Copiii Străzii (practic un serviciu împotriva cerşetoriei), dar un adult fără adăpost care cerşeşte nu prezintă acelaşi interes. În concluzie, nu se fac efectiv prea multe pentru ajutarea persoanelor fără adăpost, poate din lipsa de fonduri, poate din lipsa voinţei politice - aceste persoane sunt relativ puţine şi nu votează. Sunt oameni care nu-şi pot exercita drepturile şi care depind de mila celorlalţi ca să-şi ia o bere, cât şi de resturile de mâncare din pubele. 

joi, 8 septembrie 2016

Indemnizaţia de creştere a copilului în puf

Am mai scris despre acest subiect acum mult timp, dar indemnizaţiile pentru "mămici şi tătici" reprezintă un subiect care apare în presă în mod ciclic. S-au publicat recent nişte cifre despre aceste plăţi, care la început au scandalizat opinia publică - o foarte mică parte din părinţi cheltuie o treime din totalul banilor alocaţi. Deşi aparent, în medie, indemnizaţiile sunt rezonabile având în vedere standardul de viaţă în România, media este puternic afectată de anumite extreme cum ar fi 21.000 de euro pe lună în Bucureşti.

Imediat după "scandal" au apărut numeroase voci care susţin că este normal să primeşti bani de la stat în funcţie de cât ai cotizat. De fapt, nimeni nu cotizează separat la asigurări sociale pentru indemnizaţia pe care o primesc părinţii. Se cotizează pentru pensii şi pentru şomaj, în funcţie de care primeşti o pensie sau un ajutor de şomaj mai mic sau mai mare. Se cotizează şi pentru sănătate, iar în schimb primeşti aceleaşi posibile servicii medicale sau deconturi la medicamente ca oricine, indiferent de venitul tău (altă sursă pentru dezbateri). Creşterea copilului nu intră nici la şomaj, nici la asigurare medicală, nici la pensie, pentru că nu este un tip de asigurare la care "cotizezi".

Din cota unică de 16%, impozit pe venit, cât şi din alte tipuri de taxe colectate, se creează bugetul de stat. Din acesta, banii sunt redistribuiţi acolo unde este nevoie. Există regiuni care cotizează mai puţin şi primesc mai multe fonduri pentru dezvoltare. Se cheamă solidaritate! Există diverse investiţii, cum ar fi cea în creşterea demografică, ca să aibă cine să plătească pensiile actualilor contribuabili, care susţin la rândul lor alţi pensionari acum. Este ceva perfect normal.

Să vrei să primeşti o indemnizaţie proporţională cu cât ai cotizat la impozit e de înţeles, dar un guvern care nu impune niciun fel de plafon este un guvern care a uitat ce şi-a propus iniţial. Ideea acestei indemnizaţii este de a încuraja cât mai multe persoane să facă copii, în condiţiile în care au un salariu pe care altfel l-ar pierde dacă ar sta acasă unul sau doi ani, până pot să-l dea la creşă. Chiar şi aşa, este dificil pentru părinţi şi unii apelează la ajutorul bunicilor, dacă sunt norocoşi să îi aibă aproape. Fără acest ajutor, de la stat şi de la rude sau prieteni, multe familii din România nu s-ar descurca, efectiv. Nu mai vorbesc de copiii cu nevoi speciale.

Dar o persoană care încasează o indemnizaţie de 35.000 euro în această ţară a avut un salariu suficient de mare cât să economisească în câţiva ani destui bani pentru a creşte mai mulţi copii, să-i ţină şi în facultăţi. O astfel de personă îşi permite să plătească o bonă de lux sau să-şi întreţină partenerul care stă cu copilul. Eu una, dacă aş fi legiuitor, nu aş acorda deloc indemnizaţii pentru persoanele care au astfel de venituri, nici măcar plafonate. Poate că sunt radicală, dar mi se pare o formă de ajutor social şi e absurd să-l primească cei care au cel mai puţin nevoie de el.

Ideea nu e să ajutăm pe puţini bogaţi şi foarte bogaţi, ideea e să sprijinim cât mai mulţi români să-şi întemeieze familii. Cum putem face asta când o parte semnificativă din resurse merge către 0,17% dintre cei care au dreptul să le ceară?! E ca şi cum cineva ar avea pretenţii să-l plimbe statul cu coloană oficială, că el contribuie mai mult la buget cu salariul lui, deci inclusiv la drumuri. Dacă are nevoie de pompieri, ar trebui după această logică ca ei să ajungă în câteva minute să stingă focul, altfel să fie penalizaţi. În caz că eu contribui mai puţin, ar fi normal să stau în trafic până trece coloana şi ca pompierii să vină după o oră; că doar timpul meu nu e preţios şi casa mea nu e valoroasă, poată să şi ardă.

Dacă te numeşti (neo)liberal, ar trebui să militezi pentru taxe mai mici, nu pentru indemnizaţii mai mari. Paranteză: numeroşi români de dreapta vor în acelaşi timp să fie scutiţi de impozite şi să primească o grămadă de bani - eventual sub formă de servicii - de la un stat a cărui populaţie este majoritar săracă. Nu este vorba doar de aceste indemnizaţii, am întâlnit persoane care au venituri mari lucrând în instituţii publice sau cel puţin cu fonduri publice (nerambursabile) şi care susţin că cei mai mulţi dintre conaţionalii lor îi parazitează. Paranteză închisă. Rezonabil ar fi să dezbaţi care sunt plafoanele, dar nu să dezbaţi existenţa lor.

marți, 6 septembrie 2016

Andrei Gheorghe versus Pro FM

Nu prea am ascultat Pro FM în ultimii 15 ani. Este un post cu muzică comercială din clasa Kiss FM - Radio Zu - Radio 21 şi chiar dacă îmi plac întâmplător anumite melodii date pe post, nu e genul meu. Tot întâmplător, îmi plac anumite melodii de la Pink Floyd, dar cred că şansele de a asculta această trupă sunt destul de mici la Pro FM, chiar dacă aş asculta non-stop numai acest post de radio.

Sunt destul de "matură" ca să-mi amintesc de Pro FM-ul din 1996 sau anii imediat de după. A fost un eveniment când a apărut Pro TV-ul şi tot imperiul său media în România. Era printre primele experienţe ale românilor cu televiziuni şi posturi de radio comerciale, nişte ani de exploare pentru oamenii de media români. După un model care era deja de mult stabilit în occident, aceste posturi trebuie să obţină un rating cât mai mare, astfel primind mai mulţi bani pentru reclame. Nu primesc finanţare de la stat ca TVR şi Radio România Actualităţi, ci plătesc taxe.

Andrei Gheorghe lucrează la radio de peste 20 de ani. Cunoaşte aceste modele mai bine decât mine şi mulţi alţii. Totuşi, în anul de graţie 2016 a revenit în "sfera publică" cu ştirea că era cenzurat la Pro FM. Nu putea să spună pe post Pink Floyd, pensie, boală sau moarte. La prima vedere, pare o idioţenie să interzici astfel de cuvinte sau expresii. Andrei Gheroghe a fost persecutat pentru că era mai în vârstă decât colegii lui, probabil.

Dar apoi m-am uitat la topul Pro FM, unde pe primele poziţii se află artişti ca: Andra, Enrique Iglesias, Delia, Rihanna, Carla's Dream etc. Dacă oamenii care ascultă Pro FM preferă această muzică (că aşa au fost îndoctrinaţi de casele de producţie străine şi autohtone), în ce context să vorbeşti despre Pink Floyd?! Ceva de genul "Ştiţi, copii, pe vremea mea vinul se mai făcea şi din struguri, iar muzică era bună" altfel nu-mi explic cum te adresezi targetului.

Dacă eşti o persoană care iubeşte să facă radio şi să vorbească despre Pink Floyd, ai fi bine venit la Rock FM, mă gândesc. Dar stai, acest post de radio este de nişă, nu atât de mainstream, deci ai fi ascultat de mai puţini oameni atunci când aduci vorba de pensii, boli şi decese. Ai primi mai puţini bani deci. Vrei să beneficiezi de maşina de marketing care îţi aduce audienţă şi un salariu bun, dar vrei şi să spui ce te taie capul ca şi cum ar fi podcastul tău personal. Într-o lume ideală ar fi posibil. În realitate se pare că nu merge.

Nu spun că Andrei Gheorghe nu mai e relevant. Poate că o parte din cei care îl ascultau în anii '90 îl ascultă şi acum, plus alţii pe lângă. Dar suntem în alt mileniu, media are acum instrumente foarte bune pentru a stabili ce trebuie să spui şi să nu spui ca să te asculte cât mai mulţi şi în acest fel să faci profit maxim. Dacă nu-ţi convin regulile acestor capitalişti, fă-ţi propriul radio (online) unde pui muzică pentru gusturi alese şi vorbeşti pe marginea unor subiecte deprimante care sunt evitate altundeva.

luni, 22 august 2016

Incursiune în lumea kitsch: fotografiile de nuntă


Ştiu că deja s-au scris multe hate texts despre nunţile din România. De la mâncare la muzică, până la dar şi la decorul restaurantului, totul a fost analizat cu un ochi critic. Dar mi-e greu să mă abţin, când am văzut sâmbătă într-un parc pe puţin zece mirese care făceau poze împreună cu alaiul lor de nuntă. Toate la fel.

Fiecare avea măcar câte doi fotografi-cameramani, despre care nu cred că declară (integral) veniturile obţinute prin poze de nuntă. Dacă s-ar întâmpla asta, probabil PIB-ul României ar creşte cu cel puţin 5%. Din câte am observat, la nunţi nu fac mereu poze fotografi profesionişti, ci nişte neni care se ocupă cu altceva, iar în weekend mai fac un ban în plus. Doar mirii cu dare de mână îşi permit să angajeze un fotograf (sau o fotografă) cu diplomă - sau cel puţin recunoaştere în branşă - şi cu echipament foarte bun, eventual o persoană care se pricepe şi la editare.

Dar nu e vina fotografilor că nu ies pozele frumos. Oricât te-ai strădui să prinzi o lumină bună şi apoi să retuşezi bine pozele, nu ai ce face dacă materialul clientului e prost. Şi prin material mă refer la cum arată mirii, mai ales mireasa. Felul cum se îmbracă, se machiază şi îşi fac părul, plus încălţările. De multe ori femeile apar în poză cu nişte tocuri extrem de înalte, pe care nu ştiu să meargă. Ceea ce nu se observă în poză, dar într-o filmare da, este modul lipsit de graţie în care se mişcă o femeie pe care o dor picioarele de la mers prin iarbă (pământ), pe tocuri ascuţite.

De haine ce să zic, sunt oameni care orice ar îmbrăca, nu arată bine. Dar cumva aleg tocmai hainele în care arată mai rău, pentru că pe astea le poartă toată lumea la nuntă. Femeile masive au dreptul să se îmbrace cu ce vor ele, dar într-o rochie albă de prinţesă există riscul să iasă ridicol, mai ales că aparatul mai adaugă kilograme. Dacă mirele este un tip micuţ, îmbrăcat în negru, efectul comic este maxim.

Rochiile, chiar dacă sunt scumpe, au în comun prostul gust. Mă uit la poze vechi de nuntă şi văd rochiţe sau costume simple, dar frumoase, pe care le purtau femeile în anii 60-70-80-90. Însă după anii 2000, ne-am întors la perioadele de poveste cu alb imaculat, voal şi crinolină, deşi abstinenţa înainte de căsătorie e practic inexistentă. Moda bărbaţilor nu s-a schimbat fundamental, în schimb au apărut şi la ei detalii kitschioase, mai ales dacă mă uit la frizuri.

Rochiile de mireasă glam sunt completate de cocuri cât mai băbeşti. Aproape că nu mai vezi mireasă cu părul scurt sau pletele pe umeri. În plus, toate miresele par machiate de acelaşi make-up artist. Vor să pară cât mai feminine, dar obţin cu totul altceva, mai ales când le auzi vorbind. Acestea sunt urmările copierii stilului american din filme şi a nevoii de a-ţi pune o poză de profil "corectă" acum că te-ai măritat.

Şi dacă toate sunt mai mult sau mai puţin clone, de ce să nu facă exact aceleaşi poze? Fotograful le spune să sară ca să îi pozeze în aer, dar ei sau ele nu au condiţie fizică bună, deci se ridică doar câţiva centimetri de la sol. Apoi sunt celebrele poze cu mirii şi alt cuplu, unde văd că încă se mai poartă ca mirele să pună mâna pe fundul celeilalte femei. Asta am vazut în spatele unei poze in the making. Trebuia să le fac şi eu o poză cu telefonul şi s-o trimit celor doi, ca să şi-o adauge la album.

În concluzie, fotografii dau impresia că-şi bat joc de miri şi nuntaşi, punându-i să stea în iarbă şi să zâmbească tâmp, dar oamenii sunt încântaţi să urmeze indicaţiile, ca o turmă de oi şi capre. Dacă îi întrebi pe fiecare în parte, îţi vor spune cât de speciali şi originali sunt ei. Dar fotografiile de nuntă arată altceva. Aproape că nu există variaţie, iar dacă există, este ceva mai urât decât standardul care nu e deloc ridicat.

vineri, 12 august 2016

Gimnastica minţii. Exerciţiul 1: schimbă-ţi mentalitatea în privinţa relaţiilor

Există tot felul de teste psihologice pe care le poţi face, dar chiar daca sunt respectate şi populare, vei observa că rezultatele diferă în funcţie de starea ta de spirit în momentul respectiv. Astfel, dacă vrei să te cunoşti mai bine, poţi obţine un profil psihologic diferit de cel real.

Am să împărtăşesc un tip de test care e destul de simplu şi deci de încredere, pentru că în funcţie de rezultate poţi urma nişte sfaturi care cred că te ajută cu adevărat să ai relaţii sănătoase. L-am găsit în cartea "Mind Gym: Achieve More by Thinking Differently" de Sebastian Bailey şi Octavius Black.

Eşti de acord sau nu cu afirmaţiile de mai jos? Nu te gândi prea mult la răspuns.
1.  Cei mai mulţi oameni par să mă placă.
2.  Mă simt confortabil să mă apropii de alţii.
3.  Mă tem să fiu singur(ă)
4.  Oamenii nu sunt acolo de obicei, când ai nevoie de ei.
5.  Alţi oameni au tendinţa de a mă respecta.
6.  Mă simt confortabil să depind de alţii.
7.  Am tendinţa de a mă teme că partenerii romantici nu mă iubesc.
8.  Mi-e greu să am încredere în alţii.
9.  Mă bucur de relaţiile apropiate.
10. Mă tem că alţii nu mă apreciază aşa cum îi apreciez eu.

Cum calculezi rezultatul? Adună câte 2 puncte dacă eşti de acord cu afirmaţiile 1, 5 şi 10. Adună câte 2 puncte dacă nu esti de acord cu afirmaţiile 3 şi 7. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 6 sau mai mare, însemană că te simţi bine în propria piele. Te consideri OK şi chiar o persoană bună. Dacă este 4 sau mai mic, nu ai o părere bună despre tine; crezi că există (multe) lucruri care nu sunt în regulă la tine.

Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 2, 6 şi 9 dacă eşti de acord cu ele. Adună câte 2 puncte pentru afirmaţiile 4 şi 8 dacă nu eştti de acord cu ele. Notează acest număr (trebuie să fie între 0 şi 10). Dacă rezultatul este 4 sau mai mic, ai nevoie de dovezi că oamenii sunt buni (la ceva). Dacă este 6 sau mai mare, tinzi să crezi că oamenii sunt buni şi competenţi din oficiu, până la proba contrarie.

Acum combină cele 2 rezultate şi vezi în ce cadran te regăseşti.


Cadranul 1: ambele rezultate egale sau mai mari cu 6.

Oamenii cu această mentalitate au cea mai bună poziţie pentru a construi relaţii pozitive. Ei nu au nevoie să se schimbe, din acest punct de vedere.


Cadranul 2: primul rezultat mai mare sau egal cu 6, al doilea mai mic sau egal cu 4.

Aceşti oameni se comportă de obicei ca şi cum ar fi superiori. Toţi ceilalţi îi dezamăgesc constant. Aceste persoane critică pe toată lumea, simţindu-se izolate. Dacă eşti în acest cadran, nu laşi oamenii să se apropie de tine, aşa că altora le e greu să stabilească o relaţie cu tine.


Cadranul 3: primul rezulat mai mic sau egal cu 4, al doilea  mai mare sau egal cu 6.

Persoanele cu această mentalitate au senzaţia că atunci când relaţiile lor nu funcţionează, este din propria lor vină. Nu au încredere în ele însele şi lasă oportunităţile să treacă pe lângă, din această cauză. Dacă eşti în acest cadran, probabil îi pui pe ceilalţi pe piedestale, fiind foarte aspru cu tine.


Cadranul 4: ambele rezultate mai mici sau egale cu 4.

Aceste persoane nu au încredere de sine, sunt negativiste, pesimiste şi cinice. Din punct de vedere mental se află într-un loc trist şi nu este plăcut să fii în preajma lor. Ele nu ar citi astfel de articole cu sfaturi, pentru că nu cred că le-ar putea ajuta ceva să-şi recapete încrederea în omenire.


Dar există speranţe pentru cei care nu au încredere de sine şi/sau în alţi oameni, Ai făcut primul pas realizând că ai o problemă de percepţie a sinelui sau a celorlalţi. Iată 5 sfaturi pentru cei care nu se consideră OK:

1. Încurajează-te singur(ă). De exemplu, scrie pe o listă 20 de lucruri pe care le-ai făcut bine luna trecută. Alege din acestea 10 care sunt semnificative, de care poţi fi mândră.
2. Concentrează-te pe soluţii şi acţiune, nu pe probleme. Chiar dacă e ceva minor, vizualizează impactul pozitiv pe care îl ai, rezolvând o chestiune.
3. Fă ceva la care eşti bun(ă). Petrece mai mult timp în activităţi care sunt punctul tău forte. Scrie-le pe un post-it şi apoi gândeşte-te cum să-ţi reorganizezi viaţa cu noul program.
4. Ascultă laudele. Sunt oameni care te admiră, dar care nu fac acest lucru evident. De aceea trebuie să fii atent(ă) la semnale. De exemplu, un client poate fi genul care se plânge, dar dacă într-o zi nu face asta, e un semn de mulţumire, chiar dacă nu se declară în mod deschis satisfăcut.
5. Minimalizează prostiile. Aruncă la "gunoi" gândirea negativă. Experienţele neplăcute sunt doar temporare; dacă ai uitat ceva o dată nu înseamnă că nu niciodată nu poţi să ţii minte ceva important, dacă ai întârziat la o şedintă - asta nu te face o persoană nepunctuală.

...şi 5 sfaturi pentru cei care nu îi văd bine pe alţii - cred ca sunt foarte binevenite, pentru că majoritatea cărţilor de acest tip se concetrează pe (re)darea încrederii de sine, dar nu este suficient, fiindcă mulţi avem tendinţa să ne supraestimăm şi să dăm mereu vina pe ceilalţi când ceva nu merge:
1. Gândeşte-te la explicaţii alternative, atunci când comportamentul cuiva nu e aşa cum doreai. De exemplu, în loc să te gândeşti că a făcut un lucru rău intenţionat, închipuie-ţi că a făcut o greşeală.
2. Caută lucrurile bune. Toată lumea are calităţi, dar câteodată ele nu ies în evidenţă, deci fă un efort să le descoperi şi să le spui oamenilor ce-ţi place la ei.
3. Fii răbdător. Nu căuta pattern-uri de erori la alţii, aşteaptă să vezi ce poate face bine o persoană, înainte să pui o etichetă.
4. Coboară-ţi aşteptările. Dacă se întâmplă des să fii dezamăgit(ă), probabil ai aşteptări prea mari de la oameni.
5. Iartă. Dacă nu poţi aplica punctul 4, măcar încearcă să ierţi repede şi uşor. Astfel, nu vei uita un episod negativ, dar vei permite relaţiei să meargă mai departe.

Bonus-tip: câteodată oamenii apropiaţi nu vor ca tu să te schimbi, pentru că s-au obişnuit cu felul tău de a fi modest sau se amuză de glumele tale răutăcioase. Chiar dacă unora nu le convine, trebuie să realizezi că e mai bine pentru tine să arăţi că ai încredere de sine cât şi în alţi oameni.

luni, 1 august 2016

Care staţiune de pe litoralul românesc ţi se potriveşte?


La Năvodari, odraselele sunt trimise de părinţi în tabără. Când ajung la facultate, dacă învaţă bine (sau au prieteni care învaţă bine) odraslele merg la Costinești, unde stau în condiții mizere, pe banii BTT-ului. Apoi se fac mai mari și merg în Vamă, cu cortul. Cei cu bani merg în Mamaia, la hotel; cei fără bani, la camping-ul din Mamaia Nord. Constănţenii fac plajă la Modern sau la Trei papuci. Familiile şi cei mai vârstnici merg mai ales la Eforie sau la stațiunile cu nume mitologice: Neptun, Olimp etc. 

Litoralul din România, în special Eforie Nord, cu valurile acelea mari, îmi amintește mereu de copilărie. Poate pentru că pe atunci nu erau telefoane și tablete la care să se joace copiii, așa că se jucau în apă și în nisip. Acum, împinși de părinții lor, care au fost copii în anii '90, se joacă și ei cu găletușe și mingi de plastic. 

Un bărbat îi umflă colacul băiețelului său, cu pauze de tras din țigară. Copilul: ”Hai, tatăăă, mai repede”. El: ”Stai, mă, că n-am decât doi plămâni”. La radio se aude o combinație de muzică nouă și veche, dar neapărat proastă. Pentru că e vară și de ce să nu ascultăm DJ Bobo, iar?! Pe mal trec aceiași vânzători de acum 20 de ani, sau poate copiii / nepoții care au preluat ”afacerea”. Încă se mai fac poze la minut, acum cu minioni şi alte personaje (săracii tineri îmbrăcaţi în costume Disney la 40 de grade). Pe vremea mea, erau cu Lassie.

Dacă ți se face foame, pe plajă există locuri unde se vinde bere. În caz că nu-ți trece foamea cu bere și nu-i nici urmă de vânzătorul ambulant de gogoși, poți să cumperi un corn de 3 ori mai scump decât la un magazin normal, gata expirat. Toalete publice nu prea sunt, sau sunt scârboase, deci presupun că majoritatea face pipi în mare. Altfel, e frumos, soare, nisip,scoici...Şi multe şezlonguri.

miercuri, 29 iunie 2016

3 tipuri de oameni "speciali" cu care vei lucra

Fie că sunt doar puţin tulburaţi sau de-a dreptul nebuni, în fiecare organizaţie se nimeresc oameni care pot fi buni la ce fac, dar nu neapărat uşor de abordat. Dacă ai schimbat mai multe job-uri, nu se poate să nu fi întâlnit măcar o persoană de care vorbesc mai jos. În caz că nu ai cunoscut totuşi, pe nimeni care să se potrivească descrierilor de aici sau din articolul acesta, ar fi bine să-ţi pui serios întrebarea dacă nu eşti chiar tu respectivul.

1. Paranoicul. Am avut la un moment dat un şef super-vigilent. Neîncrederea în noi, angajaţii lui, era pentru el un mod de viaţă. Orice lucru pe care îl făceam îi trezea suspiciuni că vrem să-l "furăm". Nu era vorba efectiv de luat bani dintr-un safe, ci alte tipuri de înşelătorii pe care el şi le imagina: stăm intenţionat degeaba ca să-i sabotăm afacerea, vrem să-i furăm clienţii etc. Omul era preocupat în mod prioritar de loialitatea subordonaţilor săi.

E adevărat că acest lucru, mai exact paranoia, poate fi un avantaj pentru un manager, mai ales când e vorba de lucrat cu informaţii confidenţiale (ale clienţilor) ce pot ajunge la concurenţă. În schimb, avea probleme, mai mult decât un şef obişnuit, să admită opinii diferite de ale lui, chiar şi când era vorba de chestiuni tehnice în care alţii erau mai specializaţi decât el. Dădea mai multă importanţă - cel puţin în aparenţă - defectelor celorlalţi decât propriilor sale defecte. 

Era unul dintre acei patroni români care cred că lumea afacerilor este plină de parteneri care vor să te înşele, ceea ce e parţial adevărat, dar această părere era dusă la extrem: oricine era un posibil vinovat, în consecinţă el fiind secretos, ostil şi încăpăţânat. Un fel de mecanism de apărare, presupun. Era cu precădere neîncrezător în femei, probabil tot din această teamă de a fi trădat şi înşelat. Îmi închipui că nu s-a schimbat.

2. Borderline. Am avut o colegă care avea o personalitate ...dezorganizată; instabilitatea ei emoţională era cronică. Poate că între timp a devenit mai puţin impulsivă, dar atunci când lucram împreună îşi schimba destul de des starea de spirit. De la o zi la alta, puteai să fii pentru ea prieten sau duşman, în funcţie de cum te percepea din cauza unor chestii pe care tu nu le considerai importante. 

Din câte am înţeles, îşi schimbase stilul de viaţă de câteva ori deja. Era entuziasmată să lucreze la proiecte noi, dar avea probleme în menţinerea relaţiilor cu colegii. Având aşteptări mari şi o părere foarte bună despre sine, a fost uşor de dezamăgit, deci la primele semne că ceilalţi nu se comportă "cum trebuie" şi-a dorit să plece din echipă. Chiar dacă fizic mai lucra cu noi, era clar că plecase pe jumătate. Luase personal multe remarci sau gesturi, dar nu le discutase cu noi. ci le internalizase.

Nu tot ce ţine de acest tip de personalitate este negativ. Ca şi colega mea, persoanele borderline pot fi romantice, intense, empatice, dezinhibate, pline de energie şi cu mintea deschisă. Totuşi, asta nu le face mai puţin dificile atunci când le ieşi din graţii.

3. Histrionicul. De obicei drama queens sunt femeile, dar eu am avut un coleg dramatic şi când spun asta nu mă refer la teatru. El avea nevoie constant de reasigurare şi feedback pozitiv. Putea fi persuasiv, dar în acelaşi timp volatil. Exagera atât cu laudele cât şi cu criticile, fiind mai degrabă copilăros. Avea nevoie să fie un star - centrul atenţiei - în acelaşi timp fiind uşor de distras. Îi plăcea să glumească şi să flirteze. Avea o imaginaţie bogată şi era spontan, complimentele fiind pentru el ca hrana. 

În acelaşi timp, era foarte atent la aspectul exterior, de la păr la parfum. Un bărbat "seducător", dar indecis şi care se răzgândeşte repede. Îmi închipui că a rămas la fel, dar şi-a greşit cariera, pentru că ar fi trebuit să lucreze în PR sau marketing, nu într-un domeniu total diferit, nepotrivit pentru calităţile şi defectele lui.

Dacă vrei să ştii cum să te comporţi când ai astfel de şefi, colegi sau subordonaţi, cât şi cu alte tipuri de oameni dificili, poţi începe cu Mental Illness at Work, de  Mary-Clare Race şi Adrian Furnham.

marți, 28 iunie 2016

DIY - Reabilitarea termică a caselor din zone înalte

Aşa cum spuneam în articolul precendent, oriunde ai locui sau ai avea o căsuţă de vacanţă, poţi să-ţi reabilitezi casa în regie proprie, cu bani puţini, respectând indicaţiile oferite gratuit pe http://www.confortpentrucasata.ro

Izolarea caselor din zonele de podiş, zone premontane sau montane nu diferă foarte mult de izolarea unei case din zone joase. Totuşi, în aceste zone înalte se întâlnesc mai multe case de lemn. În orice caz, în afară de reabilitare termică, trebuie să iei în considerare şi norme de prevenire a incendiilor, dar aici nu este vorba de ele. 

În aceste zone nu prea vei găsi stuf sau papură, însă lemnul, şipcile şi deşeurile din lemn se găsesc din abundenţă. Asta nu înseamnă că trebuie să mergi să tai un brad! În România, pe tot teritoriul montan și premontan, există mai mici sau mai mari ateliere sau gatere de exploatare și prelucrare primară a lemnului, care oferă gratuit sau foarte ieftin, în multe zone, deșeurile utile pentru soluțiile de termoizolare, și anume: rumeguș, talaș, șipci de margine de scândură. 

Vei avea nevoie de o dotare minimă cu instrumente - căci şi dacă ai asambla mobilă, nu-ţi ajung numai mâinile; mai exact:
- mașină de găurit cu percuție și burghiu SDS cu diametru egal cu cel al diblurilor;
- foarfece tablă-sârmă;
- scule obișnuite de gospodărie (fierăstrău, ciocan, toporișcă, clește etc.);
- amestecător mortare tip melc sau betonieră de capacitate mică. 

În acest ghid ai paşii ce trebuie parcurşi, de la pregătire la aplicare, posibile greşeli de evitat, reţete de prepare a amestecului termoizolant, recomandări, fotografii şi schiţe. La final este şi un deviz al reabilitării cu propriile forţe, care sigur îi va încuraja pe cei care îşi caută mereu ceva de făcut. Cred că un astfel de proiect este util pentru cine îşi construieşte o casă cu buget restrâns sau a cumpărat / moştenit o casă neizolată.

Eu, dacă aş avea o casă în zona montană, aş opta pentru materiale locale, mai exact deşeuri din industria lemnului şi în loc să plătesc pe cineva pentru asta, aş încerca să bricolez, eventual cu ajutorul familiei şi prietenilor. Este un sentiment de mândrie când faci totul singur, dar este mai distractiv să fii în mijlocul unui grup vesel atunci când faci o astfel de treabă.

Eficienţa energetică este mereu importantă, iar omul gospodar îşi face sanie vara. Pentru zidarii amatori, sunt materiale video şi pe pagina de Facebook a campaniei. În concluzie, poţi să-ţi reduci la jumătate cheltuielile pentru căldură, salvând în acelaşi timp planeta, chiar dacă ai venituri mici sau eşti Hagi Tudose. Este de ajuns să fii harnic şi întreprinzător, investiţia este în mod clar bună.

luni, 27 iunie 2016

Do it yourself - izolarea caselor din zone joase, cu preturi joase

De când am auzit de izolarea termică a caselor, mi s-a părut o risipă enormă de resurse faptul că cele mai multe case din România nu sunt izolate. E adevărat că numeroase persoane care trăiesc la casă, mai ales în zonele rurale, nu-şi permit să-şi izoleze casele mai noi sau mai vechi în care stau. Prin urmare, eficienţa energetică este scăzută în ţara noastră.

Dar cred că există şi destui oameni care, dacă ar şti că poţi să-ţi izolezi casa cu bani puţini, s-ar pune pe treabă, pentru că pe termen lung poţi economisi la căldură. La casă plăteşti mai mult, în medie, pentru încălzire decât dacă ai sta la un apartament, deci diferenţa contează. În plus, am proteja mediul şi mai ales pădurile prin consumul redus de materiale pentru încălzire.

Proiectul http://www.confortpentrucasata.ro te ajută să facă izolații termice cu produse uzuale și cu un cost minim. Acesta face parte campania „Caldura la indemana!”a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin intermediul căreia se oferă sfaturi practice și mai ales accesibile din punctul de vedere al costurilor pentru cei care vor să-și izoleze singuri casele. 

În funcție de zona în care locuiești, ţi se propun niște materiale pe care le poți folosi ca să-ți izolezi casa și ți se explică și cum se face, pas cu pas. De asemenea, sunt multe sfaturi pe acest subiect şi pe pagina https://www.facebook.com/eficienta.energetica.locuinte de unde am luat şi imaginea din acest articol.

Spre exemplu, pentru casele din zonele joase ale României (lângă marile râuri sau Dunăre), se recomandă izolații cu stuf și papură, paie de cereale, coceni de porumb, tulpine de floarea-soarelui, fibre de cânepă, in sau lână de oaie. Mai multe detalii despre acest tip de izolație găsești aici.

Deoarece locuiesc în această zonă, dacă aş avea o casă (acum stau la bloc) aş aplica şi eu sfaturile din acest manual. Pe scurt:
- Pentru orice tip de casă, cu pereți realizați cu unul sau mai multe materiale precum: cărămidă, paiantă, chirpici, BCA, sau alcătuiri combinate (lemn, stuf, argilă), soluția de bază, de aplicare și realizare practică în regie proprie a termoizolațiilor este unică și general valabilă, diferind doar detaliile de ancorare și, evident, natura materialelor de bază avute la îndemână și utilizate în acest scop.
- Materialele de termoizolare, în special cele de natură fi bro-lemnoasă, pot fi aplicate ca atare, direct, uscate (îndeosebi paiele, stuful, cânepa) sau tratate cu soluții simple de apă cu argilă, var stins ori combinate, și apoi zvântate-uscate. Pentru lâna de oaie brută este obligatorie tratarea cu apă
(soluție) de var, var-argilă.
- Toate elementele suport, grinzi orizontale, stâlpișori sau rigle verticale trebuie atent fixate și verificate, întrucât acestea susțin toată greutatea stratului termoizolator și sarcinile dinamice provocate de acțiunile climatice din vânt sau acțiunile seismice!
- Dacă materialele de termoizolare se aplică după îmbibarea cu soluții de argilă-var, este necesar să se aștepte, înainte de a fi aplicate, scurgerea și zvântarea acestora în locuri acoperite dar deschise (șoproane), pentru a evita umezirea pereților și, în special, a tavanelor pe care se aplică.
- Ideal este să se ajungă la uscare înainte de aplicare. Lucrările trebuie efectuate numai în sezonul cald pentru a exista timpul și condițiile necesare (temperaturi ridicate și vânt) uscării straturilor de termoizolare, înainte de a aplica mortarele de acoperire și de fi nisare.
 - După aplicarea stratului termoizolator este necesar ca acestea să se țină o durată de timp mai mare (minimum 1 — 2 luni) neacoperite, dar protejate de apa din precipitații, pentru uscare.
-  Plasa metalică pentru izolare poate fi folosită din bucăți, care se vor suprapune și lega între ele cu sârmă de 2—2,5 mm, pe lățimi de minimum 10—15 cm. 
- Plasa poate fi metalică, de tip plasă sudată sau împletită, de grosime minimă de 1,5—2 mm, plasă rabitz clasică sau din fibră de sticlă, în funcție de tipul de material şi de posibilitățile de achiziționare.
 - Nu se aplică folii hidroizolante sau impermeabile peste umplutura termoizolantă în podul caselor, pentru a se permite uscarea permanentă a acesteia. 
- Se va remedia orice infi ltrație de apă cauzată de defecte de acoperiș și învelitoare. 

Aplicând cea mai costisitoare variantă, cu structură adițională din lemn, cu tratamentul materialelor cu soluții de var natural și argilă, cu plasă metalică zincată, cu o casetare foarte stabilă și cu aprovizionarea cu var deja stins, costul estimativ este de cca. 27 lei / mp, echivalentul a 6 euro / mp, evident, excluzând materialele de termoizolare accesibile local, în propria gospodărie, din agricultură sau apropiat locuinței. 
Există rezerve de reducere a costurilor prin: 
- mărirea intervalelor de casetare, adică reducerea cantității de lemn; 
- prepararea varului pastă prin stingerea în gospodărie a pietrei de var arse, ducând la costuri mult reduse; 
- utilizarea de plase mai ieftine. 

Data viitoare, voi despre cum să izolezi casele de la munte, pentru cei care au cabane acolo (ceea ce îmi doresc şi eu).